Ora 03:30
Mă trezesc panicat, dar nu-mi dau seama de ce. Știu că am avut un coșmar, dar este acel tip de coșmar pe cre-l ai, dar nu-ți-l amintești. Tot ce țin minte este că alergam printr-o pădure de cineva, dar acea persoană îmi e necunoscută.
Caut o lanternă, mă încalcț și ies din cort. Verific să văd dacă mai e vreun prost treaz la... Îmi iau telefonul și-mi dau o palmă când văd că e trecut de 3 și jumătate dimineața. Insomnia mea își face din nou apariția, dar nu vreau să-mi bat capul cu asta.
Aprind lanterna și-o iau prin pădure. Asta sună ca planul unui criminal pentru a-și ascunde victime sau al unui pădurar bătrân, care știe pădurea mai ceva ca prorpia casă, și vrea să facă o mică plimbare la lumina lunii.
Ora 04:00
Nu știu de cât timp mă plimb pentru că mi-am lăsat telefonul în cort, dar nu cred că mă voi întoarce prea curând.
Aud un zgomot în dreapta mea și-mi întorc lanterna într-acolo. Îl văd pe Nathan, stând pe un trunchi de copac și bând dintr-o sticlă de alcool. Mă vede, dar n-are nicio reacție. Merg spre el și mă așez pe acelaș trunchi.
-Ești bine? Întreb atunci când văd că dă pe gât conținutul sticlei și mai desface una.
-Nu știu... Chiar nu știu. Spune și bea din noua sticlă.
Pare prins în gândurile sale, iar asta îmi arată că e de ceva timp aici. Vreau să-l cuprind cu brațul după umeri, dar se ferește și se îndepărtează de mine.
-Bei din cauza sărutului. Constat și-i ofer mai mult spațiu.
El se uită scurt la mine și mă aprobă. Pare agitat, dar e o agitație interioară, una pe care n-o poți vedea, dar o poți simți.
-Iulian, eu... Începe să vorbească, dar se oprește. Nu mai contează, e o prostie. Continuă și mai bea din sticlă.
Vrea să mai bea o dată, dar îi iau sticla din mână și beau eu.
-HeI! Strigă supărat și încearcă să mi-o ia, dar nu reusește.
-Nu te îmbeți pe tura mea. Zic serios și termin alcoolul din sticlă. Ce voiam să-mi spui? Continui.
-E o prostie. Zice și-și mută privirea pe un punct mort de pe iarbă.
-Doar spune. Îl îndemn și-l bar pe umăr.
Își întoarce capul spre mine, dar se întoarce să privească într-un punct mort. Trage aer în piept și-și îndreaptă spatele.
-Pot să... Începe să vorbească și mă privește.
Nu apuc să fac ceva că el mă sărută. Îi simt o mână pe ceafa mea, dar creierul meu s-a blocat de mult. Își ia mâna de pe mine și oprește sărutul. Se uită la mine și pare mai confuz ca înainte. Își drege vocea, se ridică în picioare și privește în jur dezorientat. Îmi dau ochii peste cap și mă ridic de pe trunchiul de copat.
-Hai să ne întoarce. Spun și pornesc spre corturi.
El nu mai spune nimic, ci doar vine după mine.
Ora 10:00
-Trezirea! Strigă tata și-mi ridic o sprânceană spre el.
-Azi e zi de piscină, deci pregătiți-vă. Ne spune Valentina, iar Nathan și blonda par confuzi, dar eu deja știam asta.
Intru în cort și mă schimb într-un soet de baie și ies înapoi la aer. Îmi verific telefonul, iar bateria cam trebuie încărcată, deci îl pun la bateria externă. Îmi iau și ochelarii de înot, iar acum trebuie să-i așteptăm pe restul.
-Sunteți gata? Întreabă tata după câteva minute, iar toți, înafară de blondă, suntem gata.
-Unde mergem? Întreabă blonda atunci când iese din cort.
-La lac. Zic scurt și încep să merg prin pădure.
-Iulian! Îl aud pe tata și mă întorc cu fața spre ei. Nu te îndepărta. Continuă acesta, dar nu-l ascult.
Ora 10:30
-Cât mai avem? Întreabă din nou blonda și-o văd cum aleargă de o viespe.
Prefer s-o ignor și merg mai rapid. Dau câteva crengi la o parte și văd lacul. Mă descalț și-i arunc o privire lui Florin, iar acesta are același gând ca și mine. Începem să alergăm și sărim în apa rece.
-Eu am fost primul! Exclam și-l ud cu apă.
-Ba eu! Mă contrazice Florin
-Nu, ba eu!
-Nu, ba eu!
-Egalitate? Porpun.
-Nu, eu am fost primul! Exclamă și decid să las asta așa.
Arunc o privire la Nathan, iar acesta se uită doar în jos, evitându-mă pe cât posibil. N-am vorbit tot drumul înapoi spre corturi, deși am încercat să-l liniștesc, el nu mi-a acordat deloc atenția, așa că renunțasem.
Intră cu toții în apă, iar eu îl trag pe Florin în partea opusă pentru a-l lăsa pe Nathan să stea cu gândurile sale. Ajungem la vreo 50 de metri de ei, putând să-l văd pe Nathan cum se uita după mine, înghițind în sec când îmi întâlnește privirea.
-Mi se pare mie sau Nathan e foarte tăcut? Întreabă și-l privește pe furiș pe Nathan.
Stau puțin pe gânduri și ridic din umeri.
-E prins în gândurile sale. Zic și mă las pe spate, pe apă. M-a sărutat de duă ori, deci cred că e destul de confuz. Continui, sperând să zică ce-aș putea face.
-Ce?! Și tu ce i-ai spus? Întreabă confuz.
-Ce poți să-i spui cuiva care-și pune întrebări referitor la orientarea sa? Întreb și reevin la poziția inițială.
El nu mai spune nimic și se scufundă, la fel făcând și eu.
Ora 14:30
-Băieți! Strigă tata și ne face semn că plecăm.
Înot până la mal și ies din apă. Nathan merge în fața noastră, urmat de blonda lui pe care o prinde mijloc. Mă încalț și pornesc după ei, la fel făcând și Florin. Blonda se întoarce spre noi, privindu-mă insistent pe mine. Am făcut ceva? Vine la mine și-mi dă o palmă.
-Ce-ai, femeie? Întreb nervos, încercând să-mi dau seama ce-a apucat-o.
-Știi ce-ai făcut! Exclamă și se întoarce pentru a pleca, dar o prind de braț.
-Nu, nu știu ce-am făcut să merit o palmă. Zic calm, deși fierbeam de nervi.
-Te-ai uitat la mine. Zice mai în șoaptă pentru a nu ne auzi adulții, dar asta nu mă calmează.
-Blondo, sunt gay. Termină cu prostiile. Spun și trec pe lângă ea.
-Poate ești bi, te-ai gândit la asta?! Zice și se smucește din strânsoarea mea.
-Poate gagică-tu e bi, te-ai gândit la asta?! Mă răstesc la ea și merg mai departe.
Blonda merge la Nathan și începe să-l ia la întrebări, dar nu-mi pare rău. Sigur el i-a spus asta și mă enervez la maxim. Eu am încercat să-l să se gândească, iar el spune minciuni despre mine. E ridicol!
Ajung la corturi și-mi strâng lucrurile. Simt o mână pe umărul meu și mă întorc spre Florin. Acesta mă privește confuz, dar face exact ceea ce fac și eu. În câteva minute, avem totul împachetat și mergem la mașină.
-Iulian, de ce pleci acum? Mai s tăm o zi. Îl aud pe tata, dar nu-mi pasă de spusele sale.
-Eu plec și nu mă poți opri. Spun și urc la volan.
Nu mai încearcă să zică nimic și pornesc spre oraș.
Ora 17:00
-Te las undeva? Îl întreb, iar acesta răspunde că la el acasă.
Tocmai am intrat în oraș și am chef să stau în pat. Vreau să stabilesc și-o întâlnire cu Mikey, iar totul ar merge de minune dacă n-ar Nathan sau blonda lui, care începe să mă calce pe nervi.
-Ne mai vedem. Îmi spune când coboară din mașină. Aștept să-și ia lucrurile din portbagaj și pornesc spre casă.
Trec pe lângă sala de box și aștept puțin că poate-l vă-d pe Mikey, deși nu prea cred... Chiar acum iese pe uși. Claxonez o dată ceea ce-l face să se uite la mine. Îi fac semn să vină și mă ascultă.
-S-a întâmplat ceva? Întreabă când ajunge în dreptul geamului.
-Te duc undeva? Îi răspund cu o altă întrebare. El își dă cohii peste cap și urcă pe locul din dreapta.
-De unde vi? Mă întreabă, scanându-mă din cap până-n picioare.
-Din pădure. Am fost să înot cu un prieten și familia, iar acum m-am întors. Spun, iar acesta se uită cu o sprânceană ridicată la cuvântul prieten. E doar un prieten. Îl clarific pe un ton mai lent, iar acesta își dă ochii peste cap.
Îmi dă adresa sa și pornesc într-acolo. Îmi aud telefonul, sunând, iar pe ecran apare numărul lui Jonathan. Ce mai vrea și ăsta?!
-Scurt și la subiect. Zic rece și virez la stânga.
-Ce crezi că ar trebui să port la întâlnirea cu Henry? Când aud asta vreau să-l dau cu capul de ceva. E mai ciudat că telefonul e pe difuzor, iar Mikey aude ce vorbesc cu el.
-Păi, stai să mă gândesc... Zic sarcastic și mă las pe spate. Ești băiar mare, sigur te vei descurca. Continui și închid apelul.
-Ce prieten grijuliu ești. Spune Mikey și mă pufnește râsul.
-Mâine, pe la 12, ești liber să luăm prânzul împreună? Îl întreb atunci când ajung în fața blocului său.
-Nu știu, vezi dacă la 11 jumate voi fi aici. Spune și-mi face cu ochiul apoi coboară din mașină și intră în clădire.
Ma rămân câteva secunde pe loc, cu un zâmbet tâmp pe față, și pornesc spre casă.
Ora 22:45
-Mai zi-mi o dată. Îi cer când aud pentru ce m-a sunat.
-Nu face mișto! Pur și simplu... Începe să vorbească Florin. Doar îți cer să fi și tu acolo... Vine cu o prietenă și...
-De când sunt hetero, Florin?! Zic nervos. Roagă pe altcineva dacă ți-e așa frică. Continui în timp ce-mi caut un film la care să mă uit.
-Iulian... Te rog, frate. Pun telefonul pe difuzar și mă trântesc în pat.
-Oliver sigur te-ar ajuta. Îi sugerez și pornesc filmul.
-Bine...
-Paaaaa! Zic și închid apelul.
Vreau să-mi închid telefonul, dar observ un mesaj de la Mikey, așa că încep să vorbesc cu el.
***
Cuvinte: 1733