Ora 05:38
Îmi aud telefonul sunând, iar toată starea mea de bine se duce departe. Mă ridic încet și-mi caut telefonul. Îl găsesc după vreo cinci minute, dar apelul s-a terminat de mult. E 5 40 DIMINEAȚA! Cine sună la ora asta?!
-S-a întâmplat ceva? Întreabă Jonathan și-i răspund negativ.
Mă uit să văd cine m-a sunat, iar acela este un număr privat, deci a fost o glumă proastă. Strâng telefonul în pumn, fiind obosit și doar de asta n-aveam chef, dar ecranul luminează din nou și-i răspund. Nu zice nimic.
-Oricine ai fi, crede-mă că pot să-ți fac mai mult rău decât un apel telefonic. Nu mai suna. Zic calm și închid apelul, dar sună din nou și-i răspund.
-Dă-ți telefonul pe silențios și hai înapoi în pat. Mă îndeamnă Jonathan și-l ascult.
Acum să sune de câte ori o vrea, chiar nu-mi pasă.
Ora 09:30
Intru în casă chiar când îi trimit un mesaj Biancăi legat de situația dintre noi. I-am zis frumos că nu sunt interesat de-o relație, iar aceasta mi-a răspuns aproape instant cum că mi-a înțeles motivele. Motivul real fiind că sunt gay, dar nu mai contează.
-Unde ai fost azi-noapte? Tresar când îi aud întrebarea lui Nathan și-l ignor mai departe, dar asta nu pare să-i placă că se așază în fața mea.
Își duce o mână pe gâtul meu, dar nici nu trebuie să mă gândesc la ce-a văzut pentru că deja știu. Îl voi omorî pe Jonathan.
-Cu o fată. Zic simplu și vreau să plec, dar mă oprește.
-Eu te-am sunat pe la cinci cu număr privat. N-ai fost cu nicio fată. Îmi zice calm cu privirea încă pe semnul de pe gâtul meu.
El a fost?! Sunt mort. S-a prins că sunt gay, minunat! Vreau să plec, dar mă oprește din nou. Preferam să facă mișto de mine, reacția pe care o are acum chiar mă sperie. Ce-i trece prin cap oare? Nici nu vreau să știu.
-Ești...? Întreabă nesigur, dar nu mai apucăm să zicem ceva că tata iese din bucătărie.
-Bună, băieți, despre ce vorbeați? Întreabă acesta, iar eu mă uit la Nathan cu speranța să tacă.
-Despre... Începe el și se uită la mine, apoi continuă: Despre nimic important. Când plecați la serviciu? Schimbă subiectul și se apropie de tata.
Nu știu dacă își dă seama cât bine a făcut că nu i-a spus, dar tot n-o să-i mulțumesc vreodată pentru asta. N-am vorbit niciodată cu tata despre comunitatea LGBT, deci n-am de unde știi că e ok cu asta, dar tot nu vreau să aflu.
Ora 10:00
E frumos să fii singur în casă, poți face ce vrei tu, iar în cazul meu, eu voi pregăti o surpriză pentru Nathan.
Merg în bucătărie, iau câteva ligheane și scot din frigider câteva alimente, care sigur n-ar merge împreună și care miros oribil dacă nu-s în frigider.
După vreo 15 minute, am obținut patru ligheane cu mai multe alimente amestecate. Merg în living și iau mai multe produse de curățenie a casei, apoi alte produse pentru haine și le amestec pe toate.
Urc la etaj cu ele, în camera lui Nathan. Răstorn jumătate dintr-unul sub pat, restul în cadă, iar de aici, găsesc eu unde să le răstorn.
Ora 11:00
Am terminat de spălat și ultimul recipient folosit, iar acum pun totul la locul lui. Sincer, am o frică pentru când va vedea ce am făcut. Nu de alta, dar să nu-i scape ceva că-l omor, asta după ce mă va omorî tata.
Termin tot ce trebuia să fac pentru a nu se prinde nimeni de ce am făcut, iar acum merg în living să mă uit la un film.
Nici n-a început bine filmul și aud ușa de intrare cum se deschide. În living intră Nathan cu Bianca. Ea mă salută normal, dar el mă privește mai dubios decât niciodată. Ok, ăsta e Nathan cel pe care-l cunosc eu.
-Ieși, vrem să ne uităm la un film, cice serios și-mi face semn spre ușă.
-Puteți face asta și la tine în cameră. Spun și-l privesc superior. El se uită scurt la scări, realizând că fix asta vreau să facă.
Vine la mine și-mi șoptește la ureche printre dinți „Spun la toți că ești gay, dacă nu te miști!", iar de aici totul e istorie. Logic c-am plecat în secunda doi de acolo.
Ora 14:45
-Ești bine, Iulian? Mă întreabă din nou Florin.
Se oprește în loc și mă privește, vrând să vadă ce-am. Îi fac semn să ne continuăm drumul, dar el dă negativ din cap.
-Îmi zici acum ce ai. Pari foarte trist și distras de la viață. Continuă să vorbească în timp ce căuta un indiciu.
Oare de ce par așa? Poate pentru că chiar sunt. Nu de la Nathan, el să se ducă dracu', ci de la altceva. Trag aet adânc în piept și-mi ridic privirea spre el.
-Ți se pare.
-Aha, fie cum zici. Spune el neconvins și începe să meargă din nou.
Ora 18:30
-Ce e cu atmosfera asta de mormânt? Întreabă Valentina, dar nimeni nu râde.
Am ajuns și la masă, dar nimeni nu se uită în altă parte decât în farfuria sa. Sincer, atmosfera este exact așa cum mă simt.
-Dragule, nu mi-ai spus niciodată ce s-a întâmplat cu fosta ta soție. Îmi cade furculița din mână la auzul vorbelor Valentinei și refuz să-mi ridic capul.
-Păi... Mai bine nu...
-A murit de la cancer mamar după ce a refuzat tratamentul într-un moment de depresie, pe care l-a avut din cauza tulburării bipolare. Spun, fără să mă opresc nicio secundă și beau din paharul cu apă. A murit la mai puțin de o lună după diagnostic. Continui și-mi reiau cina.
Cred că i-am luat pe toți prin surprindere cu asta, dar nu-mi pasă. Îmi ridic privirea din farfurie, putând să le văd privirile ușor șocate ale celorlalți patru. Valentina se uită la tata, iar acesta mă aprobă.
-Îmi pare...
-Nu-mi amintesc mare lucru, aveam vreo 10 ani. Îi tai fraza Valentinei și-mi continui cina.
-Nu sunt psihiatru, dar tulburarea bipolară nu se transmite genetic? Îngheț când îi aud întrebarea blondei și încerc să nu dau de bănuit.
Le simt privirile pe mine și pe tata, dar niciunul nu zice nimic. Merg la psihiatru de la 12 ani, iar asta doar pentru a fi sigur că nu iau bipolaritatea de la mama.
-Nu, doar sunt mai multe șanse. Răspunde tata, iar toți ne continuăm cina.
Nu mai vreau să trec prin asta niciodată, dar nici o săptămână n-a trecut. Nu pot fi închis în cameră până plec? Nu prea, dar aș vrea.
Ora 22:15
-Mă bucur că ai venit din nou. Spune Jonathan cu zâmbetul pe buze.
Eu dau din cap în semn afirmativ și rămân, privind cele două pahare cu vin. Mă uit confuz la el, neînțelegând de ce a pregătit asta.
-E mai frumos cu puțin alcool. Îl aud și mă întorc spre el.
-Nu caut relație. Spun calm, iar acesta zâmbește, contrar așteptărilor mele.
-Dar nu vreau relație... Cu tine. Am deja pe cineva în minte. Mă uit la el cu o sprânceană ridicată când aud asta, vrând să știu mai multe.
-Mai multe detalii, te rog. El îmi face semn spre canapea și mă conformez.
Ne așezăm amândoi pe canapea, bem din paharele de vin, dar nu zice nimic. De ce am impresia că vrea să fiu și eu implicat în asta?
-Vreau să-l fac gelos, crezi că... Nici nu trebuie să termine și dau negativ din cap. Te rog, nu ieșim în evidență, iar tatăl tău nu va afla. Continuă pe un ton de copil mic și răsfățat, iar asta nu face decât să mă enerveze.
-A aflat Nathan din cauza ta. Zic și fac semn spre gâtul meu. Chiar crezi că te voi ajuta? întreb și mai beau din paharul meu.
-Dar crezi că n-ar fi de acord tatăl tău? Aici m-a blocat mai ceva ca la Fazan. Crezi că Nathan se va folosi că știe că ești gay? Spune, parcă realizând și el ce voiam să zic de la început.
-Deja se folosește, dar asta este cel mai mic lucru de care se poate folosi. Hai că te ajut, doar taci și hai la treabă. Spun, fiind deja sătul de vorbit.
Zâmbește și mă trage peste el.
Ora 23:30
Îmi rulez prezervativul, dar nu apuc să fac mai multe că-mi aud telefonul, sunând. Cu tragere de inimă, mă ridic de pe Jonathan și-mi iau telefonul. De data aceasta este tata, dar asta îmi place mai puțin decât dacă ar fi fost Nathan.
-Iulian, unde ești? Întreabă acesta, iar tonul folosit îmi face pielea de găină.
-La un prieten, tată. Zic, accentuând ultimul cuvânt pentru Jonathan, dar asta nu-l oprește să vină la mine.
-Mă îngrijorezi. Spune, iar eu încerc să nu scot vreun sunet pentru că CINEVA a început să se frece de mine.
-Sunt bine, vin dimineață. Trebuie să închid. Nu aștept un răspuns și închid apelul. O să-ți rup fundul. Continui, adresându-mă lui Jonathan.
***
Cuvinte: 1571