Visam foarte frumos, cu Cleopatra mea care devenise brusc un leu, sau ceva de genul... dar zdrucinătura bruscă a trăsurii m-a izbit cu capul de ceva atât de colțuros, încât am crezut că urmează să mor.
- Auu! Rahat! Auu!
Îmi frec fruntea scheunând și neștiind ce m-a lovit.
Aparent, torpila de fier cu care m-am ciocnit pare să fie umărul lui James, care e la fel de confuz ca și mine.
- Ce-i? întreabă somnoros. S-a întâmplat ceva?
- Cred că mi-ai găurit capul, oftez îmbufnată, și dormeam atât de bine...
- Să văd!
Îi simt degetele pe frunte, pipăindu-mi locul dureros.
- Da, nu ți-ai găurit nimic, dar o să ai un cucui de toată frumusețea mâine dimineață.
- Grozav! Nu era destul că trebuie să mă întorc la Curte, acum trebuie să mai apar și desfigurată.
- Îmi pare rău, spune el, deschizând puțin ușa trăsurii, ca să-l strige pe băiatul de la cârmă. Băiete! Încearcă să nu ne bagi în toate gropile pe care le vezi! Avem aici o domnișoară, ai uitat?
- Las-o baltă, James! Închide numai ușa aia, că o să înghețăm de frig.
Din păcate aerul rece al nopții și izbitura zdravănă mi-a alungat orice urmă de somn, așa că îmi potrivesc pătura pe picioare oftând, și mă pregătesc pentru o noapte foarte lungă în compania domnului Coulby Cromwell.
De pe cealaltă banchetă, Cleopatra a binevoit să se trezească la rândul ei și ne privește printre gratiile cuștii cu ochii aceia de un verde înspăimântător.
Se pare că și însoțitorului meu i-a sărit somnul.
- Mai avem mult? îl întreb plictisită. Nu reușesc să-mi dau seama unde suntem.
- Thasos, îmi răspunde, privind afară. Încă vreo trei ceasuri... dar, dacă vrei, putem opri la un han. Unchiul lui Richard din partea mamei...
- Nu, îl întrerup obosită. Frances știe că ajung dimineață și nu am chef de alte scandaluri în prima zi.
- Aha, mormăie el vag, reușind să mă irite cu remarca aceea scurtă. Ce părere are iubitul tău despre Richard? Bănuiesc că a fost o surpriză foarte neplăcută...
Faptul că îl numește iubitul meu îmi strică și mai mult dispoziția. O fi logodnicul meu, da, dar Frances numai iubit nu ar putea să-mi fie.
- S-a enervat la început, admit în silă. Dar atâta vreme cât înțelegerea noastră rămâne în picioare, bănuiesc că nu-l interesează prezența unui frate vitreg.
- Dar nu l-ai adus la nuntă.
- Nu cred că voia să vină. Și oricum, Richard s-a exprimat foarte clar că o să-i spargă nasul din nou dacă îl prinde pe- acolo.
- Nu mă măr, spune el zâmbind vag. Omul are ceva care-ți cere să-l pocnești.
- Ia te uită, Părinte! A ieșit diavolul din tine, în sfârșit. Urâte cuvinte pentru un preot!
- Nu sunt preot, Carmina.
- Ieri ai oficiat o nuntă, deci bănuiesc că ești.
- Nu sunt hirotonisit. Am oficiat slujba cu permisiune specială din partea prințesei moștenitoare, altfel n-ar fi fost legală.
Pomenirea amantei lui îmi face gura pungă.
- A! Iubita ta, desigur. Uitasem pentru câteva clipe ce om imoral ești.
- Am obosit să spun tuturor că nu e iubita mea, așa că... poți să crezi ce vrei.
- Cred ce văd, îi răspund înverșunată. Toată lumea vede că sunteți apropiați.
- Pentru că ne cunoaștem din copilărie și suntem prieteni.
- N-o scapi din ochi la niciun eveniment.
- Sunt gardianul ei, Dumnezeule! Asta e slujba mea.
- Las-o baltă, James! Nu e nevoie să faci pe sfântul cu mine. Femeile cu care te culci sunt problema ta personală.
- Mulțumesc pentru nimic, mormăie amuzat. Mă jignești cu presupunerile astea, domnișoară Bradon. Dacă chiar ești curioasă- și nu că ar fi treaba ta- mă aflu sub un jurământ de castitate. Așa că nici Anastasia, nici altă femeie...
Până și Cleopatra a mieunat uluită.
- Stai puțin, ce? îl întrerup șocată. Ai spus... jurământ de castitate? CASTITATE??
- Sunt pe jumătate preot, lady Bradon. Am anumite principii.
Sunt sigură că am rămas la propriu cu gura căscată, holbându-mă la el în întuneric.
- Nu se poate să vorbești serios! Vrei să spui că nu ai... că niciodată nu ai...
- Doamne! oftează stins. Știam că nu trebuie s-o spun. Știi ceva? Uită ce-ai auzit, mai bine.
- Nu te-ai culcat cu nicio femeie? repet uluită, fără să-l iau în seamă.
El se sprijinește de bancheta trăsurii, închizând ochii.
- O altă zi obișnuită, murmură amuzat. Într-o trăsură, la două noaptea, vorbind cu o domnișoară logodită despre viața mea sexuală. Ce să spun! Am decăzut îngrozitor, zău așa!
Și totuși, proaspăta informație mă roade atât de tare încât nu pot sub nicio formă să schimb subiectul.
Mă uit încă o dată cu atenție la profilul său perfect, și-mi dau seama că e o glumă. James are un umor foarte fin câteodată.
- Bună asta! recunosc învinsă. Aproape că te-am crezut... și tu, nu-i așa Cleo?
- Crezi că am chef de glume la ora asta?
- Haide, James, chiar atât de proastă mă crezi?! Oi fi eu mai tânără, dar cred că recunosc figura unui bărbat care transmite "dacă vreau să mă culc cu tine, pot s-o fac în clipa asta".
- Dumnezeule! Dacă mă mai jignești, o să ajungi la Curte pe jos.
- Era un compliment, idiotule!
- În cazul ăsta, ești jalnică la complimente.
- Oricum nu te cred.
- Nu trebuie să mă crezi!
*****
Nu știu când am adormit din nou, după multe tachinări în urma cărora James a amenințat încontinuu că mă coboară din trăsură, dar știu că se făcea dimineață când am simțit o atingere pe obraz.
- Hei, murmură ceva la urechea mea. Am ajuns la Curte.
- Îhâm, mormăi neatentă, căutând o poziție mai confortabilă pe umărul de lângă mine.
- Carmina! repetă mai tare. Am ajuns. Trezește-te!
Deschid ochii amețită.
- O! Am ajuns deja?
- Da. Ia-o înainte, nu cred că s-au trezit valeții. O să-ți aduc pisica și cufărul sus.
Mă întind lung, căscând, și deschid ușa trăsurii, lăsând aerul rece să-mi taie fața și să mă trezească.
Nu poate fi mai mult de ora șase, pentru că afară e încă întuneric, chiar dacă începe să se subțieze. James are dreptate, Curtea nu s-a trezit încă.
Cu toate astea, atunci când bat la ușa apartamentului, mi se deschide repede, și mătușa Jane mă trage într-o îmbrățișare lungă, foarte încântată.
- A, drăguța mea! Ce frumoasă te-ai făcut, Doamne! Nu, nu dormeam... Știam că ajungi în dimineața asta. Și cu crizele mele de gută... am îmbătrânit, ce să mai spun! Unde ți-s valizele?
- Le aduce James, îi răspund puțin buimăcită de primirea euforică. Sper că tata nu te-a deranjat prea tare, mătușă Jane! Nu aveam altă însoțitoare, și știi că fiind logodită...
- Nu, nu! mă întrerupe mătușa cu hotărâre. Cum să nu vin cu plăcere, fată dragă? Parcă o văd în fața ochilor pe Lily, scumpa mea soră! Ai moștenit ochii ei frumoși... logodnicul ăla al tău trebuie să fie îndrăgostit până peste cap!
- Păi... încep vag, o să-l cunoști astăzi...
Restul cuvintelor le acoperă bătaia din ușă, iar James se strecoară înăuntru ducând cufărul și colivia Cleopatrei.
- El e James Coulby Cromwell, îi spun mătușii repede, înainte să-l poată lua la intrebări. James, ea e noua mea însoțitoare, mătușa Jane. Jane Scout.
- Bun venit la Curte, doamnă Scout!
Când îi sărută mâna, știu instinctiv că buna mătușă a căzut pradă șarmului lui.
- A, în sfârșit un tânăr cu educație! N-ai idee ce maniere jalnice au unii bărbați în ziua de azi, îmi spune filosofic. Pe vremea mea...
Dacă n-o opresc, chestia asta va deriva într-o poveste fără sfârșit, așa că o întrerup repede.
- Și spuneai că te supără guta, mătușică? Nu e bine... ar trebui să mergi din nou în pat! James, lasă cufărul acolo în colț, te rog.
Probabil singurul subiect la fel de plăcut ca "vremurile ei" e guta aceea nemaipomenită și restul bolilor de care suferă.
- Da, cum ți-am spus! Sunt mai ceva ca un barometru, tinere! Genunchii mei știu dinainte cu două zile cum o să fie vremea... o pacoste, ce să mai zic! Și doctorii din ziua de azi, niște bâlbâiți cu diplomă care nici nu știu cât de sănătoasă e untura de porc. Acuma, cu leacurile astea noi...
Încerc să-l scutesc pe om de restul discursului, dar James pare că se vâră singur la fund.
- Ar trebui să încercați cataplasma cu cărbune, doamnă Scout. Și sucul de pătrunjel cu țelină reduce mult inflamația. În India se folosesc alifii cu ghimbir și curcumin, foarte eficiente. Vreți să vă prepar una zilele astea?
Mătușa e atât de șocată încât și-a împins ochelarii pe nas, ca să vadă mai bine.
- Ești doctor, băiete?
James zâmbește politicos.
- Uneori, în timpul liber. Pregătirea militară e specialitatea mea de bază, dar orice soldat trebuie să știe puțină medicină pentru cazuri de urgență.
- Ei, Doamne! exclamă mătușa încântată, întorcându-se spre mine. Am știut eu că o să alegi bine, fetițo! Așa băiat chipeș, și manierat, și deștept... știți, nu-mi plac mie nunțile, dar la a voastră o să vin!
James izbucnește în râs, uluit, iar eu simt că mă înec, și îmi ia fața foc.
- A, mătușică... el nu e... James m-a condus doar până aici. Pe logodnicul meu în cheamă Frances. Frances de Gaulle.
- Oo! exclamă mătușa dezamăgită. Nu e el? Ce păcat! Dar îmi trimiți alifia aia, nu-i așa, tinere?
- Cu siguranță! o asigură James abținându-și cu greu râsul. Vă las acum, începe tura de zi... la revedere! Să nu stați în frig, doamnă Scout! Și să evitați alcoolul, pentru că favorizează inflamațiile!
După ce pleacă, îi dau drumul Cleopatrei prin cameră, chibzuind dacă mai are rost să dorm sau nu.
Curtea asta e atât de apăsătoare fără Lizzy... știu că e un gând egoist, dar abia aștept ca Richard să-și încheie permisia și să se întoarcă amândoi aici.
- Mare păcat, îmi spune mătușa brusc, în timp ce-mi despachetez lucrurile. Într- adevăr, mare păcat că nu e tânărul ăla drăguț logodnicul tău! Pare atâta atâta cumsecade și bine crescut.
- Nu te lua după aparențe, îi spun cu o grimasă.
- Sper că logodnicul tău e cel puțin la fel de bine educat.
- Mă îndoiesc, răspund încet, înăbușindu- mi un oftat.