Doamna Soldaților - Vol.2 Saga "Belgravian Hearts"

Scandalul

Am reușit.

După două zile de culori irosite și foi scumpe cu care în final am alimentat focul... am reușit!

Sunt atât de mândră de opera mea încât i-am dat voie Cleopatrei să-mi mănânce din propria farfurie la prânz, pentru că eram prea entuziasmată ca să-mi fie foame.

Apropo, viața de croitoreasă regală e chiar mai bună decât viața de soție de comandant. Nu trebuie să iau nicio masă în sala mare, cu restul lumii, pentru că munca mea de geniu îmi ocupă timpul și prefer să comand în apartament.

Apoi, dacă merg undeva, am întotdeauna o geantă din piele cu foi și mine colorate. Așa că, dacă nu-mi place prezența vreunei lady băgăcioase, mă lovește brusc inspirația de a creea ceva și scot foile, lăsând baltă conversația.

Cam asta e, în mare, viața mea actuală. În dimineața asta am primit de la James, prin curier, al patrulea volum din memoriile doamnei Chatterley.

Mă provoacă.

Ieri mi-a trimis bibeloul cu cei doi porumbei îndrăgostiți pe care l-a câștigat la Roata Norocului de Crăciun.

N-am avut deloc timp să mă gândesc la șicanele lui, pentru că am umblat toată ziua prin bazaruri căutând materiale noi, și chiar am făcut-o intenționat ca să-mi mut gândul de la mica noastră înfruntare de forțe din Pavilion.

Însă azi mi-a ajuns.

I-am trimis la schimb pentru carte, o pereche nouă de chiloți roșii, din propria mea garderobă, cu un bilet încântător.

Sper că a despachetat de față cu toți recruții, ca să-i mai scadă din prestanță.

- Merg la Alteța Sa, o anunț pe Cleopatra încântată, luând pe braț patru suluri în diferite nuanțe de galben, și caietul cu schițe. Să nu dărâmi ceva până mă întorc!

Un alt avantaj care vine odată cu meseria: am acces în toate apartamentele Prințesei, atâta vreme cât nu e ocupată cu treburi oficiale.

- Vreau să urc la Alteța Sa, le spun gardienilor din Aripa Centrală. E liberă, nu-i așa?

- Tocmai s-a întors din Consiliu. Domnul comandant o însoțește.

- Minunat! mormăi în timp ce urc scările. Abia așteptam să-l văd!

O găsesc pe prințesa moștenitoare pe o canapea, decojind castane coapte, cu o față jalnică și cu un braț de hârtii alături.

James le studiază încruntat, luând ocazional câte o castană din bolul ei.

- N-are rost, o aud spunând, înainte să intru. Un Consiliu complet al bărbaților, și o femeie la conducere? Ce glumă bună!

- Zău, Ana, vor să te intimideze! Planurile astea sunt foarte bune. Orașele chiar au nevoie de alimentare cu apă. Ar reduce o mulțime de boli, printre altele! Nu te lăsa dusă de nas. Dacă trezoreria are bani pentru parade și serbări, ar trebui să aibă și pentru conducte!

Ca să vezi! A ieșit iar altruismul din Marele Ticălos la iveală.

Intru dregându-mi vocea, ca să le atrag atenția.

- A, Carmina! exclamă James bine dispus. Ce mai faci, dragă? Ai fost foarte ocupată zilele astea, așa am auzit... de ce nu mai vii la antrenamente?

- Lucrez! îi retez vorba, indispusă. Alteță, se poate să vă uitați peste nuanțele pe care le-am adus? Am și modelul rochiei aici, în formă finală. Mai trebuie să alegem culorile și sunt gata să mă apuc de lucru.