Doamna Soldaților - Vol.2 Saga "Belgravian Hearts"

Nunta

N-o să plâng.

N-o să plâng!!!

Dumnezeule mare! Nu-mi pot lua ochii de la Lizzy, așa că nu mă mai mir de Richard, care a uitat să respire și pare gata să se prăbușească.

Ce-i drept, și eu am lucrat la rochia aia ca la propriul meu copil, și în final, a meritat fiecare noapte pierdută!

Prietena mea e ca o făptură de poveste, cu părul acela lung care îi cade în valuri pe spate, cu pielea de porțelan care completează ivoriul rochiei și cu buzele acelea de culoarea vișinei, care te hipnotizează.

Nici nu mă mir că sir Charles e atât de țanțoș în timp ce o conduce în față, acolo unde tata și Richard au înlemnit așteptând.

James e singurul care pare încă să știe unde se află.

Mă uit la el și mă cuprinde amețeala. Vai! Cât de păcătoasă pot fi, dacă în locul unui preot nu văd decât un individ superb, cu cea mai ispititoare gură din lume?!

N-am ce să spun. Chiar n-am ce să spun, rolul de preot îl face irezistibil. Tunica roșie brodată cu fir auriu îi cade ca turnată pe corp, iar pantalonii largi, de culoarea untului crează un contrast impresionant. Dacă ăsta e portul indian, cred că îmi place India foarte mult!

- Ne-am adunat astăzi aici pentru a fi martori la săvârșirea sfintei taine a căsătoriei, între lady Eliza Eileen și lord John Bradon Prince...

Vocea lui cadențată mă face să pierd șirul cuvintelor. Cred că sunt foarte obosită, de-asta mi se pare că are un ton mai ispititor decât deobicei.

Dacă aș fi în locul prințesei moștenitoare, l-aș pune să stea în fiecare noapte lângă patul meu și să vorbească întruna,cu sens sau fără sens, până adorm.

- Eliza Eileen, te întreb astăzi, de față cu prietenii tăi, martorii văzuți, și înaintea lui Dumnezeu, martorul nevăzut: de bună voie, nesilită de oameni sau de vreo împrejurare, îl iei în căsătorie pe acest bărbat, la bine, la rău, în sănătate sau boală, în belșug sau în lipsuri...?

Simt din vocea firavă a Elizei că abia își reține lacrimile când spune da.

Mă trece un fior de groază ascultându-l pe James. Nu m-am dat niciodată în vânt după chestii religioase, dar tot ce spune el acolo pare foarte serios, și mă neliniștește.

Ce-o să fac dacă mă întreabă și pe mine de bună voie, nesilită de oameni sau de vreo împrejurare când mă căsătoresc cu Frances? Să mint așa, pur și simplu, de față cu toată lumea?

După ce Richard răspunde la întrebările lui foarte hotărât, James deschide o cutie rotundă cu pudră roșie, și le desenează cu degetul câte o dungă pe frunte.

Mă fascinează combinația dintre tradițional și exotic a nunții lor. Pe lângă inelele din deget, James îi apropie și le așează după gât o ghirlandă lungă din flori galbene, silindu-i să stea aproape lipiți.

În final, când prezintă noua pereche, chiar și el are un zâmbet atât de larg încât i se văd gropițele din ambii obraji.

- Vă prezint cea mai nouă familie din regat, lord John Bradon și lady Eliza Bradon. Ce Dumnezeu a împreunat, oamenii să nu despartă!

Și cu asta, momentul solemn începe să devină unul vesel, iar mirii trec dincolo, la masă, în aplauzele noastre furtunoase.

Mă înțeapă ochii din nou, și trebuie să-mi reamintesc că dacă plâng o să-mi întind pudra pe față, sfârșind prin a arăta ca o sperietoare de ciori.