Doamna Soldaților - Vol.2 Saga "Belgravian Hearts"

Epilog

- Ia să te văd! Întoarce- te cu spatele... o, Doamne! O, Doamne!

Mă pișc de obraji, încercând să nu devin emotivă, dar Lizzy se potopește de plâns, și nu ma ajută deloc.

- Zău, Lizzy, nu merg la moarte! exclam exasperată. Mă căsătoresc doar! Încetează înainte să plâng și eu, pentru că am stat la machiajul ăsta două ore și nu îmi permit să-l stric!

Prietena mea își șterge ochii, încercând să zâmbească, în timp ce prinde ultimele agrafe care îmi țin voalul lung.

- Doamne, nu mă pot abține...

- Abține-te! mă răstesc la ea, gata să lăcrimez și eu.

- Sunteți gata? îl aud pe Richard de la ușă, intrând brusc peste noi.

Îmi dau ochii peste cap, disperată.

- Richard, învață-te odată să bați!! Puteam să fiu dezbrăcată, te-ai gândit la asta?

Fratele meu rânjește, dând din cap entuziasmat.

- De fapt, chiar speram să fie așa! Îmi amintesc că și tu m-ai trecut printr-o inspecție înainte de nuntă...

- Dumnezeule, Richard! intervine Lizzy scandalizată. Nu-mi vine să cred că glumești cu așa ceva!

- Păi nu glumesc, dulceață! o asigură fratele meu râzând. Hai, sunteți gata? Toată lumea așteaptă afară și James începe să creadă că o să-l lași baltă.

- Ar vrea el! exclam veselă, fluturându-mi mâna prin fața ochilor. Mi-a pus ăsta pe deget, nu mai scapă de mine!

- Adevărat! Eu i-am spus că nu e prea târziu să fugă, nici chiar astăzi! Am mașina în spatele conacului, în caz că se hotărăște s-o șteargă.

- Trădătorule!

O altă bătaie la ușă, după care intră tata.

- Sunteți gata? întreabă zâmbind. Toată lumea a sosit, chiar și Regina...

Se oprește o clipă, studiindu-mă lung. Tata nu e omul complimentelor, așa că nu mă mir de tăcerea lui.
De fapt, mă emoționează mai tare faptul că începe să-și dreagă vocea brusc, pentru că face asta numai când îi vine să plângă... iar tata n-a mai plâns de la moartea mamei.

- Gata, îi răspunde Lizzy, mai trebuie doar să o încălțăm. Richard, îmi dai tu pantofii?

- Te aștept afară, spune tata ieșind repede, cu batista în mână.

Richard se uită după el uluit, în timp ce se apleacă să-mi dea pantofii.

- Ei, s-a emoționat babacul! Cine-ar fi zis!?

- Vreau să te văd pe tine cât ești de breaz când îți măriți fetele, intervine Lizzy zâmbind.

- Greșit, draga mea! Fetele mele n-o să se mărite. Nu există bărbați care să merite fetele mele.

- Fetele tale pe care nu le ai încă? întreb amuzată, în timp ce mă așez cu grijă pe fotoliu, ridicându-mi un picior cu grijă.

- O să am, mă asigură Richard bine dispus. Cinci- cinci, așa ne-am înțeles.

- Adică zece?! întreb șocată.

Lizzy se strâmbă, clătinând din cap.

- Nu știu cu cine s-a înțeles, dar eu n-am aprobat asemenea plan, să știi!

Îl urmăresc amuzată pe Richard cum îmi încheie cataramele pantofilor, aplecat în genunchi la picioarele mele.

- Am lumea întreagă la picioare, anunț pompos, făcându-l să râdă. Abia așteptam să te văd în genunchi, Richard!