Doamna Soldaților - Vol.2 Saga "Belgravian Hearts"

Armistițiul

- Cum ați știut că sunt acolo?

- Am pus pe cineva să te urmărească toată ziua. Nu am încredere în judecata ta, fetițo.

Oftez, masându-mi tâmplele, în timp ce Richard îmi toarnă suc de mere într-un pahar.

Ar trebui să mă revolt pentru că mi-a încălcat intimitatea? Sincer, la câte prostii am făcut ieri, fratele meu merită toate mulțumirile pentru ideea asta genială.

- Kiernan e foarte supărat, spun slab, în timp ce îmi beau sucul acru cu înghițituri mici.

- E prima oară când îl menționează vreun articol de scandal, Carmina. Și am înțeles că de fapt l-ai făcut să creadă că mergi singură la cină.

Dau din cap, amărâtă.

- Sunt o prietenă îngrozitoare. De când am venit la Curte, l-am băgat pe omul ăla în toate ideile mele proaste. Mă mir că nu e concediat încă.

- James știe că nu te-ar fi dus la o întâlnire de bună voie.

Simpla pomenire a numelui lui îmi stârnește din nou durerea de stomac.

- Cât de rea e situația de fapt, Richard? Și nu mă menaja, te rog.

Fratele meu își trage un fotoliu lângă pat, cu un aer obosit.

- Păi, să recapitulăm: l-ai mințit pe Kiernan ca să ajungi la o întâlnire cu fostul tău logodnic. Ai apărut într-un local public îmbrăcată ca o (iartă-mă).. femeie ușoară, și ai fost auzită cerându-i lui Frances de Gaulle să te ducă la el acasă. Apoi...

- Bine, îl întrerup cu un geamăt. Am înțeles ideea.

- Situația e rea, Carmina. Oamenii o bârfesc pe Alteța Sa pentru că se asociază cu femei imorale și cu gardieni de onoare îndoielnică.

Simt că mi se face rău din nou.

- Prințesa nu are niciun amestec!

- Nu, dar când ești soția unui comandant și croitoreasă regală, tot ce faci se răsfrânge în jur, trăgându-i în jos pe oamenii apropiați.

Mă doare prea rău capul ca să procesez toată informația, dar chiar și așa, e limpede că m-am băgat în rahat până în gât, și nu numai pe mine.

- Dar dacă divorțăm, imaginea lui James rămâne intactă, nu-i așa? Oamenii o să-l respecte în continuare.

- Da, aprobă Richard încet. Mă aștept apară un articol foarte elogios despre onoarea domnului Căpitan care se dezice de orice faptă rușinoasă a soției lui.

- Bine! Asta e bine.

Mă doare inima s-o recunosc, dar James e inteligent și știe cum să iasă la suprafață. În momentul ăsta, numele meu lângă al lui nu-i aduce decât probleme. Nu mă mir că a cerut deja aprobarea specială pentru divorț.

- Uite, îi spun lui Richard epuizată, întinzându-i paharul gol. Trebuie să dorm, pentru că nu mai pot gândi limpede și mi-e rău... dar o să repar toate astea, Richard, îți promit! O să...

- Culcă-te, mă întrerupe Richard cu blândețe. Nu s-a terminat lumea cu asta, Carmina. O să treacă. Oamenii vor găsi alte subiecte de bârfă în câteva săptămâni.

Mă împinge în pat, învelindu-mă cu pătura pe toate părțile, ca un rulou.

Sunt cea mai tâmpită și jalnică soră, și cu toate astea fratele meu e aici, pregătindu-mă de culcare, ca pe un copil mic.

- Mulțumesc, îi spun înăbușit înainte să iasă.

El zâmbește din prag, ridicând din umeri.