Doamna Soldaților - Vol.2 Saga "Belgravian Hearts"

Înapoi la Curte

Visam foarte frumos, cu Cleopatra mea care devenise brusc un leu, sau ceva de genul... dar zdrucinătura bruscă a trăsurii m-a izbit cu capul de ceva atât de colțuros, încât am crezut că urmează să mor.

- Auu! Rahat! Auu!

Îmi frec fruntea scheunând și neștiind ce m-a lovit.
Aparent, torpila de fier cu care m-am ciocnit pare să fie umărul lui James, care e la fel de confuz ca și mine.

- Ce-i? întreabă somnoros. S-a întâmplat ceva?

- Cred că mi-ai găurit capul, oftez îmbufnată, și dormeam atât de bine...

- Să văd!

Îi simt degetele pe frunte, pipăindu-mi locul dureros.

- Da, nu ți-ai găurit nimic, dar o să ai un cucui de toată frumusețea mâine dimineață.

- Grozav! Nu era destul că trebuie să mă întorc la Curte, acum trebuie să mai apar și desfigurată.

- Îmi pare rău, spune el, deschizând puțin ușa trăsurii, ca să-l strige pe băiatul de la cârmă. Băiete! Încearcă să nu ne bagi în toate gropile pe care le vezi! Avem aici o domnișoară, ai uitat?

- Las-o baltă, James! Închide numai ușa aia, că o să înghețăm de frig.

Din păcate aerul rece al nopții și izbitura zdravănă mi-a alungat orice urmă de somn, așa că îmi potrivesc pătura pe picioare oftând, și mă pregătesc pentru o noapte foarte lungă în compania domnului Coulby Cromwell.

De pe cealaltă banchetă, Cleopatra a binevoit să se trezească la rândul ei și ne privește printre gratiile cuștii cu ochii aceia de un verde înspăimântător.

Se pare că și însoțitorului meu i-a sărit somnul.

- Mai avem mult? îl întreb plictisită. Nu reușesc să-mi dau seama unde suntem.

- Thasos, îmi răspunde, privind afară. Încă vreo trei ceasuri... dar, dacă vrei, putem opri la un han. Unchiul lui Richard din partea mamei...

- Nu, îl întrerup obosită. Frances știe că ajung dimineață și nu am chef de alte scandaluri în prima zi.

- Aha, mormăie el vag, reușind să mă irite cu remarca aceea scurtă. Ce părere are iubitul tău despre Richard? Bănuiesc că a fost o surpriză foarte neplăcută...

Faptul că îl numește iubitul meu îmi strică și mai mult dispoziția. O fi logodnicul meu, da, dar Frances numai iubit nu ar putea să-mi fie.

- S-a enervat la început, admit în silă. Dar atâta vreme cât înțelegerea noastră rămâne în picioare, bănuiesc că nu-l interesează prezența unui frate vitreg.

- Dar nu l-ai adus la nuntă.

- Nu cred că voia să vină. Și oricum, Richard s-a exprimat foarte clar că o să-i spargă nasul din nou dacă îl prinde pe- acolo.

- Nu mă măr, spune el zâmbind vag. Omul are ceva care-ți cere să-l pocnești.

- Ia te uită, Părinte! A ieșit diavolul din tine, în sfârșit. Urâte cuvinte pentru un preot!

- Nu sunt preot, Carmina.

- Ieri ai oficiat o nuntă, deci bănuiesc că ești.

- Nu sunt hirotonisit. Am oficiat slujba cu permisiune specială din partea prințesei moștenitoare, altfel n-ar fi fost legală.

Pomenirea amantei lui îmi face gura pungă.

- A! Iubita ta, desigur. Uitasem pentru câteva clipe ce om imoral ești.