Doamna Soldaților - Vol.2 Saga "Belgravian Hearts"

Confruntarea

Apartamentul meu e foarte drăguț, și are toate cele necesare. M-am mutat de dimineață, cu Cleopatra cu tot, în noile camere superbe, spațioase, cu o baie modernă și un atelier de cusut foarte bine pus la punct.

Aveam o zi grozavă, plănuind tipare pentru prințesă, studiind diferite tipuri de materiale și bând cafea, până când a sosit ziarul de dimineață, pe care Kiernan mi l-a trimis făcut sul și legat cu o fundă roșie.

Și uite- așa, puf! S-a duc pe copcă și ziua de azi.

Continui să desenez nervoasă, în timp ce articolul din ziar îmi joacă înaintea ochilor.

Gripa dragostei

Fără îndoială că audiența noastră îl cunoaște deja pe lord James Coulby- Cromwell, o figură impresionantă la Curte nu numai prin inteligență și avere, ci și prin înfățișarea fără cusur care a frânt multe inimi.

Tânărul comandant al Gărzii Regale a dezvăluit autoarei uluitoarea poveste care a făcut vâlvă peste tot la Curte în săptămâna trecută: ruperea bruscă a logodnei domnișoarei Bradon, încăierarea cu un tânăr baron și oficierea unei misterioase slujbe de căsătorie aprobată prin licență specială de către Alteța Sa.

Se pare că atracția de netăgăduit dintre tinerii căsătoriți a fost rezultatul unei banale gripe. Rugat de către fratele domnișoarei să ofere un sfat medical, James Coulby- Cromwell a vizitat frumoasa bolnavă undeva înainte de Crăciun.

Spre norocul său, pacienta suferindă de febră se găsea într-un minuscul combinezon de noapte, care lăsa loc de puțină imaginație. Tânărul nostru domn a mărturisit câtorva prietene apropiate, la un ceai intim, că picioarele de gazelă ale domnișoarei i-au sucit mințile încă de atunci.

Și iată, trei luni mai târziu, o splendidă pereche de tineri frumoși, îndrăgostiți fără speranță, care nu și-au putut desprinde ochii unul de la celălalt pe tot parcursul vizitei la ceai.

Așadar, doamnelor, data viitoare când răciți, nu vă pierdeți speranța!
Gripa dragostei poate fi contagioasă.

Sunt atât de prost dispusă încât îmi ies toate pe dos.

Stau aici, cu o narcisă galbenă în față, încercând în zadar să compun un model de rochie care să imite petalalele acesteia. Narcisa fiind simbolul Casei Regale a Belgraviei, mă gândesc să fac o rochie cu totul unică pentru prințesa moștenitoare.

Și nu-mi stă capul deloc la niciun model!

În plus, mă indispune grozav și faptul că James a lipsit în ultimele trei nopți. Nu că am fi putut face vreo chestie noaptea (a se consemna că smintitul de bărbatu- meu e abstinent) dar îmi plăcea mai mult să nu fiu singură în patul acela imens.

Omul s-a ținut de cuvânt- trei gărzi de noapte, fără excepție- iar acum sunt deja în propriul meu apartament. Și oricât ar fi de frumos (e foarte frumos) parcă tot am așa un soi de gust amar la gândul că ne-am separat.

Iar articolul scandalos din dimineața asta mi-a pus capac la toate stările proaste.

Bine! Așa va să zică... ne facem în ciudă unul altuia, s-o facem până la capăt.

Din fericire, mi-au mutat astăzi toate cuferele cu haine, așa că am la dispoziție o gamă largă de pantaloni strâmți, care o să-l scoată din minți pe soțul meu scump.

Și aleg perechea cea mai strâmtă, din piele de căprioară, pentru că are o culoare deschisă și pare că sunt ca și dezbrăcată.

Apoi îmi pun pe deasupra o bluză din flanel, foarte simplă, cu o mică excepție: partea din spate e despicată complet și se leagă numai în trei locuri, cu lanțuri subțiri de argint.