Doamna Soldaților - Vol.2 Saga "Belgravian Hearts"

Întâlnirea

Pe la prânz mă trezesc cu răspunsul de la Frances, tocmai când zăceam mai bine în fotoliu, cu sticla pe jumătate goală și cu bomboanele de ciocolată împrăștiate pe covor.

Știi că nu pot să-ți refuz nimic, divino!
Ora opt, la Cuisine Royal. Abia aștept să te revăd!

Asta îmi mai ridică puțin moralul.

Nu zic că de Gaulle e mai puțin ticălos- pentru că nu e- dar cel puțin e singurul care n-a încercat să pară altcineva în ochii mei. Și aparent, singurul care încă ține la mine, așa ticălos cum e el.

- Avem o întâlnire, îi spun Cleopatrei, ridicându-mă împleticit din fotoliu. Trebuie să ne facem frumoase. Au, dar mă cam doare capul... acum, unde am pus peria aia, fato?

Ușa se aude din nou la intrare.

Doamne! Trebuie să mă învăț odată să-mi țin apartamentul încuiat!

- Carmina...? Putem vorbi puțin?

Vocea lui James îmi paralizează spatele. Rahat!!!

Motolesc repede biletul de pe fotoliu, aruncându-l în șemineu.
Sunt puțin amețită și clar, o discuție cu nenorocitul meu de soț e ultimul lucru care-mi lipsește.

Mă răsucesc spre el, ignorând fiorul care îmi pulsează prin corp atunci când mă uit în ochii lui superbi.

Aparent, anumite părți ale corpului meu nu sunt la zi cu schimbările care au intervenit în căsnicia mea.

- Ce vrei, Jimmy? întreb cu sarcasm, aruncând în silă ultimul cuvânt.

Soțul meu stă acolo, lângă ușă, imaginea mojicului perfect, în uniforma lui bine croită, privindu-mă cu cei mai inocenți ochi din lume.

Până și Cleopatra mârâie la el, indignată. Dar are tupeu omul ăsta, nu glumă!

- Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat aseară. Nu m-am așteptat să... Marina Darrel nu mai inseamnă nimic pentru mine. Nu trebuie să-ți faci griji, n-o să...

- Nici nu mi-am făcut, îl asigur cu un zâmbet cinic. De ce să-mi fac griji? Nu e ca și cum ne-am căsătorit din dragoste, sau ceva de felul ăsta.

James oftează, având curajul să mai și facă pe rănitul.

- Ai toate motivele să fii răutăcioasă, dar, dacă m-ai lăsa să-ți spun totul...

Ridic un deget, oprindu-l, în timp ce caut tot mai furioasă prin sertare, după peria pe care nu o găsesc.

- Ai avut suficient timp să-mi spui totul, domnule Căpitan, dar se pare că ai uitat... ei, nu mai e nevoie. Lady Stathos a binevoit să facă lumină, spre marea mea fericire. Nu-ți mai răci gura degeaba. Și oricum, nu erai de gardă azi?

- M-am despărțit de Marina acum patru ani, Carmina. Nu știam că o să apară. Nu știam nici măcar că e în Belgravia! Nu am nicio legătură cu incidentul de noaptea trecută. Nu mă pedepsi pentru ceva ce nu depinde de mine!

Găsesc peria, în sfârșit, și mă așez la oglindă, fără să-l iau în seamă.

- Vreau doar să-mi răspunzi la câteva întrebări, spun în final, silindu-mă să scot fiecare cuvânt. Ai plecat în India din cauza ei, așa cum scrie în ziar?

- Da, dar ascultă...

- Taci! Eu pun întrebările acum.

Strâng mai tare peria în mână, ignorând durerea ascuțită care îmi urcă din nou în piept.