Scar [H.S] - Tradusă

9. Not that easy✔

Să spun că cina noastră este jenantă este o afirmaţie modestă. Nici unul dintre noi nu mai spune ceva. Suntem liniştiţi în timp ce mâncăm .

Mi-aş dori să ştiu la ce se referea prin 'am nevoie de tine mai mult decât ai tu nevoie de ei'. Eu plâng, ar trebui să fie în stare să vadă cât de mult înseamnă ei pentru mine şi cât de mult îmi lipsesc. Este aşa egoist din partea lui să mă ţină închisă aici.

"Ai terminat?" Întreabă după ceva timp şi aprob.

Începe să cureţe masa, luând totul în bucătărie, dar nu și paharele noastre.

Stau aici liniştită până ce el se întoarce. Ia paharele noastre într-o mână, în timp ce în cealaltă ţine sticla de şampanie.

"Mi te alături în living? Putem vedea un film sau ceva?" Întreabă, forţând un zâmbet pe buzele sale.

"N-nu mulţumesc. Sunt chiar obosită. Cred că doar mă voi d-duce în pat." Răspund, privind zâmbetul lui scăzând la cuvintele mele.

"Eşti sigură? Abia te-ai trezit."

"Da, dar nu am dormit pentru foarte mult timp deci." Murmur şi el aprobă înţelegător, punând totul ce ținea în maini pe masă.

Mă simt foarte rău când văd dezamăgirea pe faţa lui, dar pe de altă parte ştiu că fac lucrul corect. Nu-l voi lăsa să creadă că dacă mă tratează bine este okay să mă răpească.

El merge în dreptul meu când mă conduce înapoi spre camera mea. Casa este foarte mare, probabil m-aş fi pierdut dacă aş fi venit singură până aici sus.

"Asta este." Spune când ne oprim în afara unei uşi familiare, deschizând-o şi lăsându-mă să merg înăuntru înainte să facă acelaşi lucru.

Închide uşa după el înainte să meargă spre patul 'meu' şi să se așeze la capătul lui.

Stau jenată, fără prea mult spaţiu faţă de el, aşteptând ca el să spună ceva.

O să doarmă şi el aici?

"Oh, acolo este o periuţă de dinţi şi alte toalete în baie." Spune dintr-o dată, arătând spre o uşă în cealaltă parte a camerei.

Când deschid uşa păşesc înăuntru, intrând într-o baie mare. Cabina de duş este aproape la fel de mare ca o piscină mică.

Aş iubi să ştiu cum a făcut destui bani pentru a cumpăra toate astea.

Pe tejghea a pus o cană, o periuţă de dinţi roz deschis stând în ea alături de câteva paste de dinţi.

Îmi periez dinţii, pregătindu-mă mental să ies de aici din nou.

Nu ştiu ce să spun sau ce să fac în privința Domnului Styles. Nu a fost nimic inafara de dulce față de mine. Gândul ca el să mă rănească începe să-mi părăsească mintea uşor.

Când sunt gata şi merg înapoi în dormitor, el încă este acolo. Coatele sale se odihnesc pe coapse în timp ce are faţa îngropată în mâinile sale.

Merg uşor spre el, dar el nu pare să observe. Nici atunci când sunt în faţa lui.

"Domnule Styles." Îi spun numele încet, făcându-l să-și ridice privirea spre mine.

"Felicity, eşti gata, dragă?" Întreabă şi aprob ca răspuns.

El lasă afară un suspin înainte să se ridice, ridicând pătura de pe o parte a patului.

Merg pe lângă el, întinzându-mă în pat, şi întinde patura gentil când e sigur că stau confortabil.

El îngenunchiază lângă pat aşa cum a făcut mai înainte când m-a trezit, oferindu-mi o priveliște bună la faţa lui.

Cei doi ochi ai mei îl găsesc pe al lui, păstrând contactul când studiez culoarea verde din el. Arată frumos.

Aproape simt cum sunt în transă întrucât nu tresar când mâna lui îmi atinge obrazul, căldura degetului său circulând peste el.

Domnul Styles se uită la mine într-un mod pe care cuvintele nu-l pot explica. Au fost aşa multe femei la depozitul acela şi mă întreb de ce m-a ales pe mine de prima dată. Ce-am de l-am orbit?

Am aşa multe întrebări pentru el, dar încă nu le las să-mi părăsească gura.

Domnul Styles este primul care sparge liniştea, rupând transa în care eram.

"Mă urăşti?"

Continui să mă holbez la el când încerc să schiţez un răspuns potrivit.

Îl urăsc? Nu sunt sigură pe mine. Nu a făcut multe să mă facă să-l urăsc.

"Nu pot spune că te urăsc, dar urăsc faptul că mă ţii aici împotriva voinţei mele."

El aprobă înţelegător, mâna lui încă masând partea stângă a feţei mele.

"Pari a fi tipul perfect, să fiu sinceră, dar nu pot doar să ignor faptul că sunt aici din cauza că am fost răpită. Vreau numai să merg acasă. Îmi lipseşte familia mea." Îi spun, simţind cum lăcrimez iar.

"Iubito, nu te pot lăsa să faci asta." El spune, uitându-se cu o expresie rănită pe faţa lui.

"Ba poţi. Doar lasă-mă să plec. Promit că nu spun nimănui despre asta. Dacă întreabă le spun că tu m-ai salvat." Spun implorând.

"Nu este aşa uşor."

"Ba da, este. Tu deschide porţile şi lasă-mă afară. Este aşa simplu." Spun, păstrând speranţa în mine ce poate îl va convinge să mă lase să plec.

"Dacă crezi că asta este simplu atunci tu chiar nu ştii cum se simte să fi singur."

~~~~~~~~~~~~

Săracul Harry. Mi se rupe inima pentru el. Deci plâng :'c

Nu m-am putut abţine să nu postez. Ador capitolul ăsta. Bine, am postat şi pentru a vă face să mă iubiţi. ♥.♥

Da, am citit comentariile de la cel anterior, dar am preferat să nu răspund pentru a termina mai repede.

Votaţi şi comentaţi. :*