Scar [H.S] - Tradusă

19. Hold me ✔

"Ce dracu' crezi că faci?!"

Sunt aruncată înpoi la realitate când un ţipăt zgomotos sună prin cameră, făcându-mă nu doar să tresar în şoc, ba chiar frică.

Când îmi întorc capul, ochii mei sunt întâlniţi cu un Harry foarte furios. Faţa lui fiind roşie, dinţii scrâşnind şi pumnii încleştaţi.

Ştiam că avându-l pe răpitorul meu tratându-mă ca o prinţesă tot timpul a fost prea frumos să fie adevărat.

Întregul meu corp începe să tremure de frică, mâinile mele dând drumul pozei din mâna mea, şi lăsând-o să cadă pe podea.

"Eu-Eu-Eu." Mă bâlbâi, nefiind capabilă să formulez o propoziţie.

"Tu ce?!" El ţipă la mine din nou, şi pot simţi lacrimile începând să împingă în spatele ochilor mei.

El începe să meargă înspre mine, ochiul lui holbându-se la mine. Albumul din poala mea cade pe podea în timp ce încep să mă îndepărtez de el. Cu fiecare pas pe care îl face înspre mine mă împing mai departe. Asta până când spatele meu loveşte peretele. Îmi duc picioarele la piept înainte să-mi înconjor braţele în jurul lor, strângându-mă ca într-o minge în colţ.

El arată înspăimântător când stă acolo în faţa mea, corpul lui dominând peste al meu, holbându-se la mine cu furie. Dinţii lui încă scrâşnind şi pumnii încleştaţi.

"Cine dracu' ţi-a dat dreptul să umbli prin intimităţile altor oameni?!" Mă întreabă nervos, dar eu nu răspund. Decât îmi închid ochii bine şi las lacrimile să se rostogolească pe obrajii mei.

"Huh?! Răspunde-mi, Felicity!" El încearcă din nou, făcându-mă să tresar de frică, întregul meu corp tremurând mai mult decât oricând.

Văzându-l aşa mă înspăimântă la nesfârşit. Are aceeaşi privire nebună în ochiul lui ca şi ultima dată. Mă simt de parcă este doar o chestiune de timp până o să înceapă să-şi descarce furia prin alt mod. Dacă nu pe mine.

"N-Nimeni." Plâng, lăsând afară un suspin sufocat.

"Exact, nimeni nu a făcut-o! Deci cine dracu' crezi că eşti să-mi umbli prin lucruri aşa?!" El ţipă.

"Î-îmi pare aşa rău." Îmi cer scuze suspinând, dar doar pentru a-l face să ţipe la mine iarăşi o secundă după.

"Scuzele nu ajută dracului! Să nu te mai uiţi vreodată în vreuna dintre aceste cutii din nou! Ai uitat despre orice ai văzut înăuntru, şi noi niciodată nu vom avea această conversaţie! Înţeles?!" 

Aprob rapid, înainte să-mi îngrop faţa în mâinile mele, mici suspine şi şoapte părăsindu-mi gura în timp ce plâng în ele. Mă simt aşa speriată şi depresivă în acelaşi timp chiar acum. Ştiu că este propria vină că el ţipă la mine, dar asta nu mă face să mă simt mai bine. Doar îmi doresc să fi avut pe cineva aici să mă ţină. Îmi lipseşte familia mea aşa mult.

Nu regret că am trecut prin albumul lui Harry, pentru că simt că îl cunosc umpic mai bine acum. M-am uitat prin trecutul răpitorului meu. Continui să plâng în mâinile mele până când aud un oftat deasupra mea, şi o secundă mai târziu o mână caldă este plasată pe genunchiul meu.

"Prinţesă." El spune delicat, degetul lui mergând delicat peste pielea din jurul genunchiului meu.

"Prinţeso, te rog uită-te la mine. Mută-ţi mâinile de pe faţa ta frumoasă, dragă."

Mă smiorcăi înainte să-mi duc uşor mâna tremurândă jos de la faţa mea, lacrimile încă împingând drumul lor afară. Prima dată văd prin privirea mea blurată faţa lui. El stă în genunchi în faţa mea, un zâmbet trist apărând pe buzele lui când fac aşa cum mi-a spus.

"Aici este prinţesa mea." Spune, încercând să sune mai calm şi fericit, dar expresia lui îngrijorată este curând înapoi când las afară un suspin.

El plasează rapid o mână pe fiecare parte a feţei mele, ştregând cu degetul lui mare sub ochii mei pentru a înlătura lacrimile. După încercarea nereuşită de a mă calma şi a mă opri din plâns, el îşi îndepărtează mâinile de pe faţa mea şi imediat îşi înconjoară mâinile în jurul meu, stând jos pe podea lângă mine şi trăgându-mă în pieptul lui.

"Şşşş iubito, este okay. Îmi pare rău că am ţipat la tine. Chiar nu am vrut. Uneori nu-mi pot controla temperamentul, şi îmi pare aşa rău pentru asta. Urăsc să te fac să plângi şi urăsc să te văd aşa terifiată de mine. Deja ţi-am promis că nu-mi voi pune mâinile pe tine, şi nu o s-o fac. Mi-ar rupe inima dacă ţi-aş cauza doar durere." El spune, delicat ducându-şi mâna sus şi jos pe spatele meu.

Mă menţin tăcută în timp ce-l las să mă îmbrăţişeze. Îl las să mă mângâie, în timp ce lacrimile mele îi udă tricoul. Mă ghemui mai mult în partea lui, înfăşurându-mi vag braţul în jurul taliei lui. Harry observă acţiunea mea imediat şi răspunde îmbrăţişându-mă mai strâns înainte să se aplece şi să plaseze un sărut pe vârful capului meu. Ştiu că e greşit să-l las să mă ţină aşa, dar chiar acum nu este nimic ce-mi trebuie mai mult.

Am trecut prin multe în aceste ultime două zile. În mai puţin de 24 de ore am fost luată de la familia mea, dezbrăcată şi lovită, cumpărată de un miliardar, şi închisă într-un subsol rece ore întregi. Sunt aşa tristă şi speriată că nu ştiu ce să mai fac. Tot ce ştiu este că am nevoie de cineva să fie aici pentru mine chiar în acest moment. Chiar dacă este bărbatul din spatele durerii mele.

Îmi doresc aşa mult ca aceste îmbrăţişări să nu se simtă aşa drăguţe şi îngrijitoare. Îmi doresc să nu mă bucur de ele aşa mult. Îmi doresc să-l fi urât imediat sau să urăsc ceea ce-mi face. Nu contează cât de mult urăsc să spun asta, ştiu că am fost norocoasă. Aş fi putut sfârşi cu un proprietar mult mai rău decât Harry. Cel mai rău lucru făcut a fost să ţipe la mine, în timp ce ceilalţi probabil îşi bat fetele şi le violează.

Gândul face un fior să treacă pe spatele meu, făcându-mă să mă las mai adânc în el, capul meu ajungând să se odihnească  în scobitura gâtului său.

"Mă urăsc pentru că opresc asta, dar te rog lasă-mă să te duc sus. Eşti atât de rece, dragă." El spune dintr-o dată, vocea lui sunând aşa calmă şi delicată acum.

Las afară un mic oftat, îndepărtându-mi mâna din jurul lui şi stând înapoi în picioare, simţindu-l luându-şi braţul ezitând de pe corpul meu.

Corpul meu începe dintr-o dată să se simtă rece din nou, pielea de găină formându-se încă o dată pe pielea mea. El este primul ce se ridică, aplecându-se pentru a mă lua şi a mă pune sus lângă el. Aşa fac. Îi apuc mâna şi-l simt punându-mă pe picioarele mele, unul din braţele lui fiind înconjurat în jurul meu să nu cad.

Când îmi înclin capul înapoi pentru a mă uita la el, îl găsesc deja uitându-se la mine, mâna lui atingându-mi faţa şi trăgând  şuviţele de păr care au căzut pe faţa mea în spatele urechii mele. Un zâmbet timid se trage pe buzele lui în timp ce păstrează ochii noştrii blocaţi.

El îşi apleacă capul pentru a-şi presa buzele pe fruntea mea, lăsându-şi buzele să persiste pentru puţin timp înainte să le pună înapoi.

"Sper că o să mă laşi să te îmbrăţişez din nou cândva. M-aş putea obişnui cu sentimentul ăsta de întreg." (A.N: Harryy, sărăcuţul de tine.)

~~~~~~~~~~~~~~~~