Scar [H.S] - Tradusă

2. Special✔

2. Special - [Special]

"Vezi. Ăsta este exact motivul  pentru care mama ta îţi spune să nu vorbeşti cu străinii." spune rânjind.

Sunt pe cale să spun ceva dar iese ca un ţipăt când uşa mea se deschide brusc. Două mâini mă apucă, trăgându-mă afară.

Nu realizez că aici sunt doi bărbaţi până când a treia mână îmi acoperă gura, înăbuşind ţipetele mele.

"Duceţi-o înăuntru, băieţi." Louis comandă când iese din maşină, trântind portiera după el. 

Celălalt bărbat mi-a apucat picioarele. Amândoi mă cară înăuntrul depozitului. Nu păreau să fie deranjaţi de agitaţia mea.

Imediat ce ajung înăuntru întâlnesc o cameră umplută cu femei pe jumătate goale. Toate acestea legate de câte un stâlp cu cârpe legate în jurul capetelor şi peste gurile lor.

Sunt bărbaţi în fiecare colţ al camerei mari. Toţi seamănă cu ceva de genul unor agenţi de pază, asigurându-se că nu scapă nimeni.

Bărbaţii mă cară spre un stâlp liber, punându-mă înapoi pe pământ, dar încă păstrând o strânsoare puternică pe mine.

"Jos cu hainele ei, băieţi." Louis spune, rânjind la mine când îmi vede reacţia.

Imediat ce mâinile bărbatului îmi părăsesc gura, ţip tare cum nu am făcut-o înainte, zbătându-mă în strânsoarea lui, în timp ce lovesc.

"Nu! Nu o face! Te rog nu o face!" ţip.

Simt mâna unuia dintre bărbaţi pe spatele rochiei mele, încet trăgând în jos fermoarul, în timp ce se uită la mine cu un rânjet urât pe faţa lui.

Deoarece nu există nicio curea pe rochia mea, cade direct pe jos, lăsându-mă doar în lenjerie şi tocuri.

Louis mă priveşte de sus în jos, rânjind în timp ce face acest lucru.

"Se pare că avem aici o capută bună. Legaţi-o, băieţi!" spune, pocnindu-şi degetele, şi bărbatul imediat trece la treabă.

"Nu, vă rog, nu o face! Te rog, doar lasă-mă să plec!" implor, lacrimile curgând pe faţa mea.

"Taci dracu' din gură, târfă!" Louis strigă, lovindu-mi obrazul foarte tare, făcându-mă să plâng de durere pentru că îmi simt pielea arzând.

În timp ce mă concentrez pe Louis, bărbatul reuşeşte cu uşurinţă să mă lege de stâlp.

Amândoi păşesc înapoi, rânjind când se uită la mine.

"Unul dintre voi să ia hârtiile." Louis comandă. Ceea ce face ca unul dintre oameni să se grăbească, sosind o secundă mai târziu cu un caiet şi un pix.

"Mulţumesc, Paul." el spune, luând caietul în mâinile lui şi dând paginile.

"Nicio problemă, domnule."

"Bla bla, voi doi puteţi pleca acum." spune necioplit, fără să se uite la ei.

Bărbaţii pleacă, lăsându-mă pe mine singură cu Louis. Bine, dacă nu iei în calcul celelalte sute de fete de aici.

"Deci Felicity. O să-ţi pun câteva întrebări, şi după te voi lăsa. Nu te deranja să minţi, pentru  că nu vei fi capabilă să ieşi de aici oricum. Nimeni nu o să te găsească.

Simt o parte din speranţa pe care am avut-o scăzând la cuvintele lui.

Probabil are dreptate. Dacă poliţia nu a găsit aceste fete încă, ce şanse sunt să mă găsească pe mine?

"Numele întreg?"

"Felicity Payne."

"Zi de naştere?"

"16 iunie 1996"

"Deci ai 18, este corect?"

"Da."

Nu ştiu de ce îi spun toate aceste lucruri. Chiar contează dacă mint sau nu? Indiferent de ceea ce spun sunt ţinută ostatică în acest depozit.

"Bun. Eşti virgină?" întreabă, privindu-mă pentru prima dată de când e singur cu mine.

"Eu-Eu chiar nu verau să răspund la asta." spun, simţind roşeaţa de pe faţa mea.

"Oh haide. Este o întrebare simplă. Eşti virgină? Da sau nu?"

"D-da sunt." răspund jenată.

El rânjeşte, mormăind ceva în barbă în timp ce scrie ceva.

"Te-a atins vre-un un băiat inadecvat?"

"Nu."

"Bun, şi buzele tale?" întreabă.

"Buzele mele?" întreb confuză.

"Da. Au fost sărutate?" întreabă şi îmi scutur capul.

"Eşti una specială, domnişoară Payne. Sunt sigur că vom câştiga o grămadă de bani de pe urma ta."

Să câştige bani? O să mă facă să lucrez pentru el?

"La ce te referi?"

"Vei descoperi asta mâine, Felicity. Nu trebuie să-ţi faci griji." spune, închizând caietul şi uitându-se înapoi la mine.

"Aş prefera să merg acasă." spun, dând la o parte lacrimile din ochii mei.

Trebuia să-l ascult pe Liam. A fost prostesc din partea mea să fiu aşa naivă şi, de fapt, să cred că un tip drăguţ vrea să iasă cu mine. Dar un străin?

Liam trebuie să fie foarte îngrijorat. Va trimite, probabil, tot oraşul în căutarea mea când va vedea că lipsesc. Cel puţin aşa sper.

"Oh, Felicity, o să ai o nouă casă. Dacă eşti norocoasă atunci cineva te va lua acasă mâine." spune.

Stai, o casă nouă?! Este locul ăsta ce cred eu că e?

"O să mă vinzi, nu-i aşa?"

"Ai înţeles corect, dragă." spune zâmbind.

Nu pot să cred că o să fiu vândută pentru a deveni jucăria personală de sex a unui bărbat dezgustător. Am auzit o grămadă despre prostituţie la ştiri, dar niciodată nu m-am gândit că o să mi se întâmple mie.

"Eu-Eu nu vreau. Doar, te rog, lasă-mă să plec." implor.

"Nu se va întâmpla. Eşti prea specială pentru a fi aruncată."

"Nu sunt specială. Nu am ţâţe mari sau oricare dintre aceste lucruri pe care bărbaţii le plac. Sunt medie." spun, lăsând un suspin.

"Dar eşti pură, şi orice bărbat vrea o fată neatinsă."

~~~~~~

Autoarea postează câte un capitol zilnic şi vreau să ţin pasul cu ea. Vă rog, votaţi şi lăsaţi-vă părerile în comentarii.

Credeţi că Felicity va fi vândută? Vreau opinii oameni buni.

Pe mâine, sper.

Pa-pa minionilor. :>