Scar [H.S] - Tradusă

45. Stockholm Syndrome ✔

45. Stockhlom Syndrome [Sindromul Stockholm]

Amândoi ne oprim mişcările şi îngheţăm când un ciocănit se aude dinspre uşă, Harry ridicându-şi capul de pe gâtul meu să se holbeze la uşă.

Exact când îşi deschide gura să spună ceva, persoana de pe cealaltă parte a uşii bate la ea, vocea familiară făcându-l pe Harry să-şi scrâşnească dinţii.

"Domnule? Felicity? Sunteţi înăuntru? Pot vă rog să intru? Este foarte important."

Harry respiră greoi, privirea lui către uşă se întăreşte când faţa lui se încălzeşte uşor, pumnii lui încleştându-se.

"O să-l împuşc." El şuieră printre dinţii încleştaţi.

Plasez câte o mână pe fiecare parte a feţei lui şi îl forţez să se uite la mine, ochiul lui uitându-se imediat la mine din nou.

"Nu o să-l împuşti. Încetează să spui asta tot timpul. Nu a făcut nimic greşit." Spun calm şi el o ia în râs.

"Nu a făcut nimic greşit?! Asta este a treia oară când mă opreşte şi sunt sătul dracului de asta!" El spune tare trăgându-şi pumnii jos de pe birou şi eu îl şuşuiesc rapid.

"Harry, calmează-te acum. Amândoi ştim că nu o face intenţionat şi sincer, în felul în care te comporţi chiar acum te opreşti singur." Spun şi el îşi ridică sprâncenele la mine holbându-se la mine cu dezaprobare.

"Eşti serioasă chiar acum?"

"Da. Deci încetează să fii doar un măgar şi lasă-l pe Niall înăuntru." Comand încrucişându-mi mâinile la piept.

Este clar că amândoi suntem foarte încăpăţânaţi şi Harry iubeşte să fie la control, deci prin urmare nu mă pot abţine să zâmbesc cu succes când el renunţă şi merge spre uşă oftând frustrat pentru el.

Sar rapid de pe birou şi-mi aranjez hainele nevrând ca Niall să realizeze ce făceam cu un minut în urmă, dar cred că este foarte clar când vede cămaşa lui Harry ruptă.

Harry trânteşte uşa descheiată dezvăluind băiatul blond mult mai scund stând pe partea cealaltă.

"Acum ce?!" Harry i-o trânteşte nervos imediat în faţă făcându-l pe Niall să tresară şi să facă un mic pas în spate.

"Pot să uhm vorbesc cu voi, băieţi? Dacă nu sunteţi ocupaţi." El spune agitat şi este clar că este intimidat de Harry.

Îl înţeleg totuşi. Ştiu că el nu mă va răni vreodată, dar pe Niall? Hai doar să spunem că nu cred că glumeşte când spune că vrea să-l împuşte.

"Da, suntem dracului ocupaţi. Deci de ce nu-ţi iei fundul pal şi să mă laşi pe mine şi pe fata mea-"

Îl opresc pe Harry din a-l mai dojeni când mă grăbesc spre ei aşezându-mă pe partea lui Harry.

"Hei, Niall. Care-i treaba?" Îl întreb forţând un zâmbet pe buzele mele.

"Hei. Chiar am nevoie să vorbesc cu voi, băieţi- sau cel puţin cu tine. Pot te rog să intru?" El mă întreabă pe mine acum şi Harry o ia în râs.

"Da, desigur o întrebi pe Felicity acum pentru că ştii că este prea drăguţă să spună nu. Bine jucat, pizdo."

Suspin lovindu-i stomacul cu spatele mâinii mele înainte să-mi întorc capul să mă holbez la el.

"Harry, opreşte-te. Ce e greşit cu tine?" Întreb cu neîncredere la ce tocmai a spus.

Este ca şi cum de fiecare dată când Niall vine îşi schimbă personalitatea. Devine aşa nepoliticos şi nerespectuos în timp ce este complet opusul când suntem singuri.