Scar [H.S] - Tradusă

40. Leave ✔

             40. Leave [Pleacă]

Harry a fost primul care a ieşit din cadă uscându-şi corpul şi părul înainte să-şi înconjoare un prosop în jurul şoldurilor lui acoperindu-se, ceea ce face totul puţin mai uşor pentru mine.

Ştiu că l-am atins şi toate astea dar devin ruşinoasă, el doar stând acolo dezbrăcat cu totul pe afară. Nu am nici o idee unde să mă uit sau ce să fac cu mine. Nu mă pot abţine dar mă uit la părul lui. Cum apa picură din el şi alunecă pe pieptul lui gol.

Harry apucă un prosop în plus şi merge înapoi spre cadă unde încă stau, apa acoperindu-mi părţile private, dar încă am genunchii strânşi la pieptul meu.

El îşi curăţă gâtul să mă facă să mă uit înapoi la faţa lui ceea ce fac şi sunt întâlnită imediat de un rânjet de-al lui. El ţine prosopul afară pentru mine aşteptându-mă să mă ridic şi roşesc când realizez că tocmai am fost prinsă verificându-l.

Mă poate învinui cineva? Corpul lui este uimitor şi cred că am voie întrucât suntem împreună într-un fel.

Iau o respiraţie adâncă ţinându-mi braţele peste sânii mei când mă ridic, obrajii mei încălzindu-se. El înconjoară rapid prosopul în jurul corpului meu odihnindu-mi capul peste pieptul lui şi închizându-mi ochii bucurându-mă de sentimentul de prezenţă.

"Tu nu te poţi abţine, huh?" El întreabă şi eu las afară un vaiet.

Încerc să mă îndepărtez şi să merg de lângă el, dar el imediat îşi înconjoară braţele în jurul meu blocându-mă. Mă aplec pe spate cât de mult pot să mă uit la el găsindu-l deja uitându-se în jos la mine cu cel mai mare rânet pe faţa lui.

"Aww prinţeso, haide. Nu te ruşina. Îmi place când mă verifici." El mă şicanează şi eu întreaga mea faţă se simte ca şi cum este în flăcări.

Probabil şi arată aşa.

"Nu te verificam." Mă apăr chiar dacă este evident o minciună.

Dar nu vreau să-i dau satisfacţia de a şti asta.

"Nu minţi, fetiţo. Te-am prins." El spune în timp ce rânjeşte la mine.

Când nu pot veni cu un răspuns bun doar las afară un mârâit, punându-mi fruntea pe pieptul său deci faţa mea roşie nu mai este vizibilă pentru el. El lasă afară un râs zgomotos, una dintre mâinile sale masându-mi delicat spatele prin prosop.

"Iubesc cât de uşor te ruşinezi. Este adorabil." El spune după ce râsul lui a pierit plasând un sărut pe creştetul capului meu.

"Dar nu este corect. Eu nu te-am tachinat niciodată când te-am prins uitându-te la mine aşa." Spun ştiind că este la fel de comun ca mine verificându-l.

În mare parte îl observ holbându-se noaptea înainte să mergem în pat. Când ies din baie schimbându-mă într-una dintre cămăşile lui.

Ochiul lui trece sus şi jos pe corpul meu mergând în sus şi în jos pe picioarele mele goale de câteva ori înainte să se uite la pieptul meu, deja ştiind că nu port un sutien pe sub.

În opinia mea el este mai rău decât sunt eu.

"O spun doar pentru că devin aşa fericit. Sunt îndrăgostit de tine. Este important să ştiu că şi tu te simţi atrasă de mine. Mă bucur că este cel puţin o parte din corpul meu care îţi place."

Îmi ridic fruntea de pe pielea lui şi îi înclin capul pe spate să mă uit la el.

"Ce ar trebui să însemne asta? Îmi place mai mult decât o parte din corpul tău. Ştii asta." Spun şi el  suspină adânc uitându-se departe de mine dintr-o dată.

"Adică ştii asta, corect?" Îl întreb din nou şi el ridică uşor din umeri ceea ce mă face să mă încrunt.

"Harry, crezi că singurul lucru care-mi place la tine este partea superioară a corpului?" Întreb cu neîncredere.

Deja ştiu că este nesigur şi este dur cu el uneori, dar faptul că el ar spune aşa ceva mă şochează. După toate discuţiile şi prin tot ce am trecut el crede că-mi place doar o parte a corpului său.

"Adică, este singura parte din mine care chiar arată bine. Este singura parte din mine pentru care am primit complimente de ani de zile, să fim serioşi." El spune ridicând din umeri din nou de parcă nu este nimic.

"Harry, pieptul tău nu este singura parte din tine care arată bine. Asta-i stupid." Spun şi el în sfârşit se uită la mine din nou încleştându-şi maxilarul.

"Oh da? Deci ce altceva arată bine la mine? Faţa mea?" El anticipează.

"Cred." Spun sincer dar el doar îşi scutură capul pentru el.

"Sigur că o faci, scumpo." El spune sarcastic punând un zâmbet fals, dinţii lui presându-se împreună.

"Yeah, chiar o fac. Acum încetează să te comporţi aşa. Tu practic mă numeşti mincinoasă." Spun începând să mă simt enervată.

Nu mint când spun că îmi place cum arată faţa lui. Da, are cicatricea adâncă şi nu-şi poate deschide ochiul, dar asta este doar o parte din el. Sincer nu-mi pasă dacă e acolo. Tot ce-mi pasă este cum a ajuns acolo de prima dată. Cicatrice sau nu, cred că el arată frumos. Şi ăsta este adevărul adevărat.

"De ce ar trebui să te cred? Toţi ceilalţi cred că sunt urât, deci de ce nu ar trebui să gândeşti la fel? Nu vrei să mă răneşti şi apreciez asta, dar nu trebuie să minţi despre ceva atât de evident ca asta."

"Nu mint! Sunt aşa multe lucruri la felul în care arăţi pe care le iubesc, dar nici măcar nu-mi dai şansa să ţi le spun. Doar îţi asumi că mint şi devi nervos pe mine ceea ce sincer nu este corect." Spun.

El se uită la mine cu o expresie furioasă pe faţa lui, sprâncenele lui s-au încruntat când el se gândeşte pentru câteva secunde înainte să vorbească.

"Ai doar de gând să rezolvi lucrurile."

Las afară un mârâit aruncându-mi capul pe spate în frustrare.

Asta începe să fie prea mult. Ştiu toate astea pentru că el este nesigur, dar asta nu-i dă nici un drept să mă acuze ca fiind mincinoasă. Argumentul acesta nu este necesar şi mă face nervoasă.

"Ştii ce? Dacă vrei să mă acuzi de minţit şi să nu-mi dai o şansă să-mi spun gândurile poţi să dipari." I-o trântesc.

"Pot să dispar?! Îmi pare rău să ţi-o arunc, prinţeso, dar este casa mea! Dacă cineva de aici trebuie să dipară, asta eşti tu!" El spune nervos ridicându-şi vocea.

Aş minţi dacă aş spune că nu mi-am gândit umătoarea propoziţie înainte să o spun, dar în acest moment sunt prea nervoasă să-mi pese.

"Nu crezi că aş face-o dacă aş putea?!"

O expresie îndurerată apare pe faţa lui pentru o secundă şi ştiu că am atins punctul cel bun. El o acoperă rapid şi se întoarce la a arăta furios. Îşi desface mâinile din jurul meu ceea ce face ca prosopul să cadă la pământ şi eu la afară un suspin adânc.

El nu-mi oferă nici o privire înainte săs e întoarcă şi să meargă spre uşă ieşind şi trântind uşa cu putere după el.

Cad în genunchi înconjurându-mi rapid prosopul în jurul corpului meu gol. În loc să mă ridic mă aşez odihnindu-mi capul pe partea superioară şi trăgându-mi picioarele la piept odihnindu-mi fruntea peste genunchii mei.

Lacrimile încep să cadă din ochii mei şi încerc să nu suspin nevrând ca el să audă cât de rău m-a afectat asta deja.

El a fost nepoliticos şi incorect cu mine, dar ăsta nu este motivul pentru care plâng. Plâng pentru că ştiu că el este mai rănit decât sunt eu chiar acum. A fost scris pe toată faţa lui.

A găsit în sfârşit pe cineva să iubească şi după îi spun că l-aş părăsi dacă aş avea şansa. Mă simt îngrozitor.

Dar aş pleca dacă aş avea şansa? Răspunsul pare foarte simplu pentru mine şi sper că mă va crede când îi voi spune.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~