Scar [H.S] - Tradusă

11. Don't cry✔

Uşa se deschide brusc, dezvăluind un Domn Styles fără tricou, o pereche de pantaloni de trening acoperindu-i partea inferioară.

Prima dată nu mă observă, scoţând capul din pragul uşii şi privind în stânga şi dreapta lui.

El îşi încruntă sprâncenele când mă vede întinsă pe podea, cu al lui câine gigant stând lângă mine.

"Felicity?"

"Um bună. T-te rog ajută-mă. Te rog." Implor.

Domnul Styles lasă afară un suspin, îndoindu-se pentru a-mi apuca mâna şi a mă pune înapoi pe picioare.

Când câinele se apropie de mine mă sprijin în Domnul Styles, partea din faţă a corpului meu atingându-i uşor pieptul.

Îşi înfăşoară o mână în jurul taliei mele, ţinându-mă lângă el.

Normal nu mi-ar plăcea să mă atingă, dar acum nu-mi pasă. Doar mă rog ca acest câine să nu mă muşte.

"Mykey. Basket. Acum!" Domnul Styles comandă aspru, ridicând vocea la câine, provocându-mă să simt vibraţia din pieptul său sub mâinile mele care sunt întinse pe el.

Câinele imediat face cum i s-a spus, mergând spre celălalt la capătul holului, mici zgomote de clic auzindu-se când ghearele lui ating podeaua.

Suspin uşurată când câinele este afară, încercând să mă îndepărtez de Domnul Styles, dar el nu mă lasă să plec.

"Ce faci aici, Felicity?" El întreabă, uitându-se la mine pe întuneric.

Înghit nervoasă, uitându-mă la picioarele mele în timp ce îmi odihnesc capul pe pieptul său.

Nu-mi place tonul pe care îmi vorbeşte. De când am ajuns a vorbit cu mine într-un ton dulce şi blând. Nu rece şi supărat.

"Felicity, vreau să-mi răspunzi chiar acum." Spune aspru.

Îmi simt corpul începând să tremure de frică. Deja pare foarte supărat.

"E-eu mă u-uiam după o b-baie." Mă bâlbâi.

Simt un deget plasat sub bărbia mea, Domnul Styles înclinându-mi capul gentil pe spate pentru a mă uita la el.

"S-ar putea să par prost, dar nu sunt. Deja ştiu ce făceai aici." Spune.

Nu ştiu ce să spun. Mă simt speriată şi ruşinată în acelaşi timp. Dacă nu aş fi stat aici ca să văd ce făcea el, puteam fi departe.

Asta îmi aminteşte de ce am auzit acolo. Nu am auzit o voce feminină, dar l-am auzit pe el strigând pe cineva "prinţesă".

Şi din unele motive, asta chiar doare. Nu de parcă ar trebui să-mi pese oricum. Dacă are o altă fată, înseamnă că nu va trebui să-l ating, ceea ce e bine.

"D-de ce?" Întreb, vocea mea sunând ca un mic vaiet.

"De ce ce?" Întreabă, unindu-şi sprâncenele confuz.

"De ce mi-ai spus că eşti singur, când tu deja aveai altă fată care să-ţi ţină de urât?"

Îşi uneşte sprâncenele la întrebarea mea, ochii lui crescând.

"Altă fată? De unde naiba vin toate astea?" Întreabă.

Mă simt un pic mai încrezătoare acum că atenţia lui nu mai e pe mine. Nu sunt singura mincinoasă aici.

"Te-am auzit, Domnule Styles. Nu am auzit-o pe ea, dar te-am auzit pe tine." Admit, simţindu-mă puţin jenată.

O mică roşeaţă îi apare pe obraji când realizează despre ce vorbesc.

"Da, dar- dar ăla am fost doar eu. Nu este nicio fată în camera mea. Eu- Eu nu am altă fată." Spune stângaci.

"Dar ai spus-"

"Uită ce am spus! Tu nu ar fi trebuit să auzi asta! Doamne, Felicity." El ţipă frustrat şi asta este prima dată când îşi ridică vocea la mine.

Încep să tremur în strânsoarea lui din nou, simţind colţurile ochilor mei pline de lacrimi.

Niciodată nu mi-a plăcut ca oamenii să ţipe la mine şi Domnul Styles fiind cel care face asta, nu mă ajută. Mi-e aşa frică că acest comportament de "băiat bun" va dispărea şi el se va transforma în ceva rău. Chiar acum pare să se întâmple.

"Felicity? Iubito, ce e în neregulă?" Întreabă când observă lacrimile mele, având iarăşi vocea liniştitoare.

Încerc să răspund, dar cuvintele mele ies ca un suspin.

Domnul Styles îşi înconjoară cealaltă mână în jurul meu, îmbrăţişându-mă.

"Şşşşş, prinţeso, îmi pare rău. Nu voiam să ţip la tine, scumpo. Te rog nu plânge." Spune îngrijorat, mâna lui masându-mi confortabil spatele.

"Ştiu. Sunt o persoană oribilă." Spune când suspin iar.

Îmi ia ceva până să mă clamez, Domnul Styles ţinându-mă tot timpul, în timp ce îmi şopteşte lucruri drăguţe la ureche.

Se simte bine să-l am în braţe, dar încă simt vinovăţia pentru că îl las. Mă simt în siguranţă în braţele lui, totuşi speriată în acelaşi timp.

Cumpărându-mă mi-a dat mintea peste cap. 

"Vrei să dormi în camera mea? Nu-mi place să te las singură când eşti tristă." Spune dintr-o dată şi cuvintele lui mă fac să simt puţină panică din nou.

"Nu, iubito, nu aşa. Nu mă înţelege greşit. Îmi voi ţine mâinile pentru mine, promit. Doar, te rog, nu mă face să te părăsesc când eşti aşa."

Nu ştiu dacă este o idee bună, dar chiar acum mă simt prea extenuată să mâ împotrivesc.

Îmi usuc obrajii cu dosul mâinii mele, oferindu-i o mică aprobare, ceea ce aduce un mic zâmbet pe faţa lui.

"Trebuie să iau asta ca pe un 'da'?" Întreabă fericit.

"Da."

~~~~~~~

Nu credeam că reuşesc să postez până la 2. Dar este 1:51 şi am reuşit. Yay mie.

Ce părere aveţi?

Interesante nume au acei câini :)))

Votaţi şi comentaţi :*