Scar [H.S] - Tradusă

23. Not the typical Prince ✔

Când mă trezesc următoarea dimineaţă suntem încă în aceeaşi poziţie ca noaptea trecută, braţul lui înconjurat protectiv în jurul corpului meu mic, ţinându-mă aproape în partea sa, lăsându-mă să-i folosesc pieptul gol ca pernă. Acum este un lucru schimbat la poziţia noastră şi este faptul că(,) coapsa mea a sfârşit cumva întinzându-se în poala lui, bifurcarea lui îmbrăcată aproape atingându-mi coapsa goală.

Micile sforăituri sună de deasupra capului meu şi mă lasă să ştiu că el încă doarme. Asta este oportunitatea mea să-mi mut piciorul de pe partea inferioară a corpului său înainte să se trezească şi lucrurile să devină mai jenante.

Îmi ridic piciorul cu grijă, mutându-l uşor jos din poziţia de pe şoldurile lui. Aproape îl mut fără să-l trezesc. Dar asta până un mic mormăit se aude de deasupra mea, braţele lui strângându-mă cu forţă în el. Coapsa mea cade înapoi pe pe corpul său, singura schimbare fiind că acum este cu mult mai jos, punând o presiune delicată pe bifurcarea lui.

"Mmmm Prinţeso?" El vorbeşte dintr-o dată.

Las afară un suspin adânc, mutându-mi piciorul rapid de pe el şi întinzându-l înapoi în pat, faţa mea roşind de ruşine. Nu îndrăznesc să mă uit la el. Să fiu sinceră mai bine aş fi aruncată într-un mormânt chiar acum. Nu pot să cred că l-am atins 'acolo jos'. A fost un accident, dar el poate nu ştie asta. Doamne, asta este aşa ruşinos.

"Prinţeso? Iubito, ştiu că eşti trează." El încearcă din nou şi lasă afară un oftat încet.

"Î-Îmi pare rău." Este primul lucru pe care îl spun şi el lasă afară un mic zumzăit.

"Este în regulă, iubito. Nu te îngrijora despre asta. Este un mod diferit de a mă trezi decât în mod normal, dar este categoric mai bun decât alarma." El spune obraznic şi pot uşor să-mi imaginez rânjetul pe care trebuie să-l aibă pe faţă chiar acum.

Las afară un mic vaiet, îngropându-mi faţa de ruşine în scobitura gâtului său, auzindu-l râzând la reacţia mea.

"Aww prinţeso, nu fii ruşinată. Ştiu că a fost un accident."

Un accident. Nu a fost doar un accident, dar este de asemenea prima dată când fac contact cu 'chestia' unui bărbat. Nu am fost pregătită să trec prin asta chiar acum.

"Oricum. Cum ai dormit?" El întreabă şi îi mulţumesc mental pentru că schimbă subiectul.

"Bine." Spun, întorcându-mi corpul şi înclinându-mi capul pe spate pentru a mă uita la el.

Cârlionţii lui maro au devenit puţin ciufuliţi de la somnul nostru, ochiul lui pufos cu o pungă minusculă sub el.

Trebuie să admit că arată foarte drăguţ acum. Adorabil chiar.

"Şi tu?" Întreb, trimiţându-i un zâmbet mic.

"Am dormit mai bine decât am făcut-o ani la rând. Totul mulţumită ţie." El spune, zâmbind larg.

Cuvintele lui dulci îmi fac inima să tremure, fluturaşii devenind nebuni în stomacul meu. Cumva Harry are mereu cuvinte potrivite de spus. El spune tot ce o fată ar vrea să audă. Ca un fel de personaj într-un basm.

Asta îmi aminteşte de faptul că asta este exact ceea ce face. Creează propriul nostru basm şi ştiu că vrea să fie perfect. Chiar dacă am avut un început rău.

El nu este prinţul tipic despre care citeşti. El nu m-a zdruncinat de pe picioare în secunda în care mi-am pus ochii pe el. El pune tot ce are în minte pentru a-mi câştiga inima şi iubesc asta. El nu arată ca prinţul tipic. El nu are aspectul 'perfect' despre care ei scriu. Are un defect care-l ţine de la a avea doar asta. Un defect pentru care nu am găsit încă um motiv.

Dar cicatricea lui nu-l face mai puţin frumos decât deja este. Personalitatea lui dulce şi păsătoare are de aface cu asta şi am un sentiment că dacă continui să-l las să mă ţină în acest fel, eventual el m-ar înnebuni.

Nu ştiu dacă este un lucru bun.

"Hainele tale probabil ajung astăzi." El spune dintr-o dată, scoţându-mă chiar afară din gândurile mele.

"Dar le-ai comandat pe toate ieri." Subliniez, simţindu-mă confuză.

"Oamneii ştiu cine sunt şi ei niciodată nu mă lasă să aştept. Dacă îmi văd numele pe lista de comenzi îmi împachetează lucrurile primul şi le trimit imediat. Aşa funcţionează."

Asta mă conduce la un alt lucru pe care nu l-am descoperit încă despre el. Cu ce se ocupă? Nu este un secret că Harry este bogat. El nu a menţionat-o, dar gigantul lui conac, faptul că m-a cumpărat cu zece milioane de lire sterline şi toate lucrurile scumpe şi piesele de mobilier categoric vorbesc de la sine.

Simt că ăsta este momentul perfect să-l întreb despre asta.

"Ce vrei să spui că oamenii ştiu cine eşti? Ce faci?"

"Sunt proprietarul a peste o sută de aeropoarte în jurul lumii. Cel mai nou fiind situat în Japonia." El spune, chicotind la mine când gura mea se deschide.

" Nu-ţi sună 'The Styles airoports' cunoscut? Chiar credeam că ultimul meu nume ţi-ar putea suna familiar."

Mă simt puţin stupid chiar acum pentru că nu am recunoscut numele, dar din nou, nu cred că mă poţi învinui. Nu am mai fost într-un avion înainte sau în vreun aeroport dacă asta contează. Mama mea nu a avut niciodată bani destui să mă ia pe mine şi pe fraţii mei într-o vacanţă.

"Nu. Chiar nu m-am gândit la asta." Admit, o mică roşeaţă târându-se pe obrajii mei.

"Este okay. Nu-ţi fie ruşine, iubito." El spune delicat, ducându-şi mâna la faţa mea şi gentil ducându-şi degetul mare peste obrajii mei încinşi.

"Chiar îmi place puţin că nu ştiai cine am fost. Oamenii mereu mă tratează diferit pentru toată puterea şi succesul meu. Tu doar m-ai lovit în bile cât de repede ai avut ocazia." El spune şi nu mă pot abţine din râs la amintire.

"Nu ţi-a păsat de conacul meu mare sau toate lucrurile mele scumpe. M-ai tratat în felul în care meritam să fiu tratat şi iubesc că ai făcut asta. Mă face să cred că pot fi adevăratul eu în preajma ta. Nu Harry Styles, deţinătorul a companii de miliarde de dolari. Doar Harry Styles, un tânăr obişnuit de 27 de ani care tânjeşte după iubire şi îmbrăţişări de la prinţesa lui." El spune, nefiind capabil să-şi abţină zâmbetul.

Îi trimit un mic zâmbet înainte să-mi întind capul înapoi în scobitura gâtului său, plasând un mic sărut pe gâtul lui. Pentru ceva timp noi doar stăm întinşi acolo. Bucurându-ne de căldura şi liniştea comfortabilă pe care o împărţim cu fiecare dintre noi. Se simte aşa bine şi relaxant. Dar asta nu durează mult.

"Chiar urăsc să spun asta, iubito, dar trebuie să ne ridicăm acum. Muncitorii mei vor fi aici într-o oră şi nu pot să-i las să ne vadă aşa."

Las afară un mic suspin, încercând să-mi ascund dezamăgirea când el mă îndepărtează de pe corpul său, ridicându-se în pat.

"Pot te rog să fac un duş?" Întreb, uitându-mă la el pentru a-i vedea colţurile gurii îndoindu-se într-un mic rânjet.

"Vrei să împărţim şi duşul?" El întreabă şi las afară un suspin adânc, faţa mea arzând de ruşine când îi pleznesc jucăuş pieptul.

"Îmi pare rău. Îmi pare rău." El spune, râzând când îşi ţine mâinile sus în apărare înainte să continuie. "Nu am vrut să spun asta. Sunt un băiat bun, promit."

Doar îmi scutur capul pentru mine, încercând din greu să mă abţin din a zâmbi. Mă ridic din pat şi merg înspre baie, trăgându-mi tricoul în jos în timp ce merg, simţindu-i ochii arzându-mi spatele. Merg în baie şi închid uşa după mine, fiind sigură că o încui înainte să mă dezbrac de haine şi să intru în duş.

~~~~~~~~~~~~~~~~~