Raised by an Alpha

Capitolul 15

     Era extrem de diferit modul în care alergam cu haita lui Nicolas, față de cea a lui Colton. Nu exista absolut nicio organizare. 

    Când alergam cu haita lui Colton, eram ca într-un fel de formație. Ca și cum eram toți un singur lup, în loc de câteva sute. 

    Singura regulă de care mi-am dat seama până atunci, era faptul că nimeni nu o lua înaintea lui Nicolas. De fapt, toți războinicii alergau în spatele lui la o distanță de cel puțin zece metri. 

    Mârâiturile amenințătoare m-au scos din gândurile mele instant. Toți s-au oprit pentru a căuta pericolul din jurul lor. S-au strâns toți în jurul cuiva. Mi-am lăsat rucsacul cu haine pe jos și am încercat să văd printre ei. 

    Doi lupi de culoarea ciocolatei își dădeau târcoale unul altuia. Blana le era plină de noroi de la alergat și păreau și mai fioroși arătându-și colții. Era clar că urmau să se bată, orice prost știa asta deja. Așa că de ce se adunau toți în jurul lor ca la piață? 

    Erau niște lupi maturi, cu experiență, bătaia lor se putea dovedi a fi mortală. 

    Am încercat să-mi fac loc printre ceilalți lupi, dar oricât de mult aș fi încercat, nici nu se clinteau de pe loc. 

    Mârâiturile lor deveneau tot mai amenințătoare și în următoarele clipe s-au ciocnit unul de altul, provocându-se la luptă. Vedeam doar pe deasupra ce se întâmpla, se izbeau unul de altul și se mușcau de unde apucau. 

    Fiecare încerca să îl doboare pe celălalt, ridicându-se pe picioarele din spate. Din afară păreau că se îmbrățișau, dar sunetul dințiilor care sfâșiau blana și pielea, demonstra contrariul. 

    Poate dacă mă transformam în forma mea umană, aș fi putut trece printre ei. Aș fi îndeajuns de mic. M-am transformat, nepăsându-mi de goliciunea mea. Până la urmă, toți cei de acolo erau bărbați. M-am strecurat cu ușurință printre ei, iar ceea ce mi-a fost dat să văd m-a șocat complet. Smocuri de păr zburau de pe pielea celor doi lupi, iar sângele parcă spăla iarba verde, transformând locul într-unul de măcel. 

    Obosiți, s-au despărțit pentru câteva clipe. Asta era șansa mea de a opri mascarada asta. 

      — Opriți-vă! am strigat din toate puterile, însă nimeni nu m-a băgat în seamă, iar cei doi lupi s-au avântat din nou unul spre altul. 

    Este un lucru prostesc să te bagi între doi lupi care se luptă? Da, absolut. Dar voiam să încerc. 

    Nu am făcut decât trei pași iar brațul mi-a fost prins într-o strânsoare ca de menghină. Am vrut să mă întorc pentru a vedea cine e, dar un strigăt de luptă al unuia dintre lupi m-a făcut să îmi smucesc mâna, însă fără rezultat.

      — Ce?! am scuipat frustrat.

    M-am uitat la bărbatul care vorbise cu Colton și care s-a dat drept liderul războinicilor lui, Mark. Așa mi l-a introdus Nicolas. Părul lui negru era dezordonat și pieptul și fața îi erau pline de noroi. 

   Nu am avut nevoie să mă uit mai jos. Chiar dacă nu aveam vreo problemă în a sta dezbrăcat în fața bărbaților, ceva îmi spunea că dacă mă uit în jos, totul se va schimba în capul meu. 

      — Nu poți să te duci în mijlocul luptei. Vocea lui îi reflecta nedumerirea, ca și cum ar crede că nici nu ar trebui să mă gândesc la așa ceva. 

    Nu era cea mai bună idee a mea, dar nu vedeam pe nimeni care să încerce să îi oprească. 

      — Se vor omorî unul pe altul. Din nou, am încercat să mă sustrag din strânsoarea lui, dar mi-a strâns brațul și mai tare.