Raised by an Alpha

Capitolul 7

    Mă holbam la mâna lui Avery care o strângea pe a mea. La fiecare câteva minute mă strângea de mână, pentru a se asigura că nu este singură., chair dacă eram în încăpere cu încă alte două persoane.

      — Bine, Luna. Vom lua două probe. Primul test va fi potrivire ADN cu al mamei, iar al doilea test cu tatăl. Doctora Grey și-a pus mănușile de cauciuc în timp ce ne explica cum va decurge totul.

    S-a apropiat mai întâi de mine cu un tampon făcut din vată, instruindu-mă să deschid gura. Era ciudat să îți umble cineva în gură atât de repede. Într-un mod ciudat, semăna cu un pește care tocmai fusese prins în cârligul undiței.

      — Testează doar paternitatea. Mi-o aduc aminte pe mama când era însărcinată. Tamponul de vată s-a oprit pentru câteva clipe în gura mea, și am putut vedea valurile de neliniște care au cuprins-o pe doctora Grey la cuvintele lui Avery.

    A îndepărtat încet bețișorul cu vată din gura mea și a închis-o ermetic într-o pungă de plastic pe care scria Liam 1. Se simțea o schimbare în aer, dar nu înțelegeam de ce.

      — Cu tot respectul, Luna. Doar pentru că îți amintești că mama ta era însărcinată, nu înseamnă că Liam era copilul, a spus ea încet, deschizând un nou tampon pentru probe, cu mâinile tremurânde.

      — Ce vrei să insinuezi mai exact, Randi? Puteam să jur că fața lui Avery s-a închis la culoare.

    Căprioară în lumina farurilor, în cazul ei, lup în lumina farurilor. Acela a fost primul meu gând când m-am uitat la doctora Grey. Rămăsese înghețată cu bățul de probe în mână, aproape de gura lui Avery. Ochii ei erau măriți și respirația ei se accelerase.

    Am mai văzut asta până acum. Un vârcolac nu dorește să supere sau să-și jignească Alpha-ul sau Luna. Iar doctora se plimba deja pe gheață subțire și știa și ea acest lucru.

    În ciuda eforturilor depuse de mine și Colton, Avery încă era foarte sensibilă despre acest subiect.

      — Kitten, nu vrea să insinueze nimic. Orice posibilitate trebuie luată în calcul, indiferent de probabilitate. Colton nici măcar nu a părut afectat de privirea pe care i-a aruncat-o Avery.

    Poate că a devenit imun la astfel de priviri până acum? Adică, devenise un lucru zilnic, și nu înțelegeam de ce.

    Uram faptul că era supărată iar eu eram supărat pentru că nu știam ce are. Câteodată mi se pare că este furioasă pe mine că m-am transformat, dar nu era vina mea! Nu eu alesesem să fiu un vârcolac.

    Deși, mă întrebam, dacă aveam de făcut o alegere, aș fi ales să mă transform sau să rămân o ființă umană? Ar fi făcut-o asta fericită pe Avery?

      — Aves, mâna ei mi-a strâns-o pe a mea, în semn că m-a auzit, dar nu mi-a răspuns. Mă uitam la ea din profil, analizându-i cearcănele ușoare de sub ochi și părul strâns într-un coc dezordonat. Cu siguranță se obosise pe ea însăși în încercarea de a arăta tuturor că era bine. Ceea ce era trist, pentru că nici măcar nu era bună să ascundă ceea ce simțea de fapt.

    Nu am spus nimic, până într-un final când capul ei s-au întors spre mine și m-a privit în ochi. Ochii ei albaștri arătau extrem de obosiți iar în acel moment nu-mi doream nimic altceva decât să lăsăm totul în trecut.

      — Nu trebuie să face asta, Aves. Capul ei a început să se scuture în semn de dezaprobare la auzul cuvintelor mele.

      — Trebuie să știm, vocea ei mi-a dat un ultimatum, dar am refuzat să renunț.

    De ce trebuia să știm?! De ce nu puteam să trăim la fel de bine ca înainte? Nu contează dacă părinții ei au fost sau nu și părinții mei, oricum nu i-am cunoscut. Am văzut doar unele poze înrămate cu ei. Arătau mereu fericiți în acele poze, mereu cu zâmbetul pe buze.

    Chiar și în cele în care eram eu ca bebeluș cu ei, arătau fericiți. Iar când Avery obișnuia să m-i arate, mereu avea un zâmbet pe buze.

    Dacă o durea atât de mult să se gândească la posibilitatea de a nu fi fratele ei, nu vreau să-mi imaginez ce i-ar face rezultatele.

      — Nu, nu o vom face, am provocat-o. Nu contează ce spun rezultatele, ești sora mea, familia mea.

    Avery s-a încruntat, uitându-se confuză la mine. De ce era confuză? Consideră că rezultatele nu ne vor mai face o familie? Doar gândul la aceasta s-a simțit ca un pumnal în inimă.

    Nu s-ar gândii la asta, nu-i așa?

    Avery și-a încolăcit brațele în jurul meu, rupându-mă din învălmășagul gândurilor mele. Mâna ei îmi mângâia ușor spatele așa cum făcea când eram mic.

    Era confortant și mă simțeam de parcă nimic nu s-ar fi schimbat. M-am agățat și mai mult de ea, inspirându-i adânc parfumul.

      — Laim, a spus ea blând, rupându-se din îmbrățișare și uitându-se la mine.

    Degetele ei s-au așezat pe obrajii mei iar ochii ei au licărit, dar s-au stins repede.

      — Nu am vrut să te fac să simți că aceste rezultate vor schimba relația noastră. Sau că se va întâmpla vreodată. Nu îți aduci aminte de ei, dar eu da. Și nu pot să cred că..., vocea ei a clacat puțin și a luat o gură mare de aer. Trebuie să știu, Liam, mi-a șoptit.

    Doctora Grey și-a cules toate probele necesare și a părăsit încăperea. Colton a urmat-o imediat, închizând ușa după ei. Dar ochii mei îi susțineau pe ai lui Avery.

    Încă nu înțelegeam de ce voia să știe dacă oricum nu avea să facă vreo diferență. I-am spus de multe ori că nu-mi aduc aminte nimic despre ei.

    Niciodată nu m-am uitat la acele poze cu familiaritate. Pentru mine, era ca și cum mă uitam la niște străini care zâmbeau fericiți și care făcuseră parte din viața lui Avery.

    Nu simțeam nicio conexiune.

    Tot ce știam despre ei îmi povestise Avery, deoarece îi cunoscuse, îi iubise...

    Iar în acel moment, totul a devenit clar și am realizat ce o supăra de fapt pe Avey. Mă simțeam prost pentru faptul că nu realizasem asta mai devreme, dar era atât de evident.

    Nu avea nimic de-a face cu faptul că eu eram vârcolac și ea nu. Nici măcar faptul că nu eram frați de sânge. Avery avea să fie mereu sora mea și nu avea să scape de mine atât de ușor.

    Se simțea trădată de ei.

    În acele momente în care ea avea privirea pierdută, nu căuta dovezi în legătură cu mine. Căuta dovezi în legătură cu ei, amintiri cu ei.

    Orice amintire care i-ar fi sugerat că părinții ei nu ar fi mințit-o în legătură cu mine.