Raised by an Alpha

Capitolul 18

   

   Treizeci de minute se scurg destul de repede atunci când nu știi ce sã vorbești.

    Eram conștient de cât de repede se scurgea timpul printre degete precum firele de nisip. Oricât de mult aș fi încercat sã îl fac sã se opreascã, sã îl mai țin puțin în palmã, nu avea niciun folos.

    Sute de lucruri mi se învãlmãșiserã în cap și nu își mai dãdeau rând. Voiam sã o întreb atât de multe, pe când ea încerca sã plece de lângã mine cât mai repede. Îmi oferise o șansã sã vorbesc și parcã eram bãtut în cap, nu știam cu ce sã încep și cum sã o iau cât mai frumos.

    Se uita cu ochii nerãbdãtori la mine. Pentru câteva secunde, m-am gândit la ce ar fi zis Avery când avea sã o cunoascã pe Savannah. Cred cã s-ar fi înțeles de minune. Nu mi-am putut reține zâmbetul la gândul celor douã mergând la cumpãrãturi ca douã surori.

      — Poate cã ar fi mai bine sã punem fiecare câte o întrebare și celãlalt sã rãspundã. Îmi e destul de greu sã încep cu ceva anume, m-am uitat spre Savannah, trecându-mi mâna prin pãr.

    S-a ridicat mai bine in pat pentru a se sprijini de perete. Genunchii noștri erau foarte aproape unul de altul. Trebuia sã țin cont de rugãmintea ei de a-i da spațiu.

      — Ai spus cã abia ai ajuns aici. Unde ai fost pânã acum? Vocea ei era domoalã. Nu s-a uitat la mine când mi-a pus întrebarea, degetele ei se jucau cu marginea tricoului. Adoram faptul cã a ales sã vorbeascã ea prima. Nu mã așteptam la asta, dar și ea voia sã mã cunoascã mai bine.

    Și acest gest mi-a adus un mic zâmbet pe buze.

      — Blue Water. Sora mea este perechea Alpha-ului, de când aveam eu cinci ani.

      — Dar cum rãmâne cu —

      — Este rândul meu. Am surâs în colțul gurii vãzându-i roșeața din obraji când mi-a întâlnit ochii. Nu specificasem care sunt regulile jocului de întrebãri, dar nu voiam sã pierd timpul rãmas vorbind despre mine. Voiam sã ajung sã o cunosc pe ea.

    Îmi doream sã știu totul, de la culoarea ei preferatã la lucrul pe care îl urãște cel mai mult.

      — Dar tu? Mi se pare cã nu faci parte din aceastã haitã, nu?

    Savannah a pufãit, scuturând capul dezaprobator. Și-a mutat privirea în podea și a început din nou sã se joace cu marginea tricoului.

      — Sunt din haita Moon River. Auzisem de acel nume doar în treacãt. Nici Colton, nici Reece nu au avut vreo altercație cu acea haitã, dar îmi era cunoscut în urma unor discuții.

      — Cum ai —

    Savannah a început sã râdã, lovindu-și palmele de genunchi.

      — Se pare cã nu suntem niciunul buni la acest joc, nu-i așa? Continua sã râdã cu poftã. Râsului ei devenise sunetul meu preferat. Voiam sã o înregistrez și sã o pun ca ton de apel. Cam ciudat? Probabil.

    Mi-am trecut din nou mâna prin pãr, mai mult din obișnuințã, dar am rânjit subtil când am observat-o pe Savannah urmãrindu-mi mișcãrile.

    Mã admira? M-am foit puțin în pat, încercând sã mã abțin pentru a nu-mi face pantalonii sã devinã mai strâmți. De ce mi se pãrea atât de sexy modul în care se uita la mine? Savannah mi-a observat fâstâceala și a zâmbit atotștiutoare.

      — Este totul bine, Liam? și-a ridicat sprâncenele, întrebându-mã cu vocea inocentã.

    Era conștientã de ceea ce fãcea, mica șicanare.