Îndrăgostită de un anime?! (Neji X Reader)

Visul

În lumea lui Naruto:

Perspectiva lui Neji:

Închid ochii. Și adorm. Având un vis.....

Mă plimb pe o plajă pustie. Nu era urmă de om. Mă plimb ce mă plimb și dintr-o dată văd o fată. Stătea pe nisip și se uita la Mare. Avea părul desfăcut, pantaloni scurți și o bluză neagră. Stau și mă uit la ea 1 minut. Dintr-o dată se întoarce uitându-se nedumerită la mine și îmi zâmbește frumos. Ochii ei erau foarte luminoși.Avea ochii căprui spre verde. În ochii ei se simțea căldură, fericire și iubire. Avea pielea albă și fină. Zâmbetul frumos, cald și luminos. Părul brunet, lung, catifelat și chipul unui îngeraș. Îmi zice cu o voce frumoasă și caldă: "Hai vin-o aici. Nu te mai uita așa la mine." Nu știam ce să zic. "Hai nu fi timid. Nu pari genul timid. Vin-o aici lângă mine. Nu mușc stai liniștit" îmi spune ea cu o voce caldă și liniștitoare și cu un zâmbet pe buze. Nu zic nimic și merg lângă ea. "Nu-i așa că Marea e superbă? Uite ce albastră e. Și ce ușor adie vântul. Ce mici și blânde sunt valurile. Ce albastru e cerul. Cum răsare soarele. Ce colorat e cerul și cum zboară pescărușii" îmi zice ea. Avea vocea atât de calmă. Zâmbea așa frumos. Avea ochii ăia căprui spre verde așa de liniștitori încât mă pierdeam în ei. Ea se uita la Mare eu mă uitam vrăjit la ea. "De ce ești tăcut?" Mă întreabă. "Te-am vrăjit?" îmi zice ea râzând. Încerc să zic ceva dar parcă nu am voce. Ea se ridică și mă ia de mână. Îmi zice "hai să ne plimbăm". Nu pot refuza. Mă plimb cu fata misterioasă pe nisipul cald și moale. Razele soarelui îi ating ușor chipul. Nu-mi puteam lua ochii de la ea. Ochii ei strălucesc precum luna. Ea se oprește în fața mea, îmi zâmbește și îmi spune:

"Ți-a mai zis cineva că ai ochii precum perlele? Și strălucitori ca stelele?"

Neji: Nu...

"Ei bine ți-am zis-o eu. Ai ochii superbi! Mă pierd în ei."

Zice ea zâmbind.
Dintr-o dată pământul se zguduie. Amândoi cădem. Eu pe nisipul cald și moale. Iar ea pe mine. Capul ei era fix pe pieptul meu. Nu știu de ce dar am luat-o în brațe. După 10 minute de tăcere în care am stat înbrățișați, ne ridicăm. Amândoi ne uităm unul la altul vrăjiți. Eu îmi pun mâinile pe talia ei iar ea își pune mâinile pe umerii mei. Ne apropiem unul de altul și mai mult, ochii ni se închid și buzele ni se apropie. Când eram cât pe ce să ne sărutăm se aude un zgomot! Ea mă împinge speriată și zice:

"Oh nu! Trebuie să plec!"

Neji: Stai! De ce? Ce s-a întâmplat?!

"Nu am timp să-ți explic! Scuze Neji!"

Stai! De unde îmi știe numele? Ea se îndreaptă spre mare. Eu fug spre ea o iau de mână și o trag în brațele mele.

Neji: Stai! Nu poți pleca așa! Nici nu știu cum te cheamă! Când o să ne mai vedem? Și de unde-mi știi numele?! Și de ce te duci spre apă!?

"E un vis, Neji! Te trezești!"

Neji: Ce?!

"O să-ți explic data viitoare când ne vedem!"

Sare din brațele mele și fuge.

Neji: O să fie o data viitoare?

"Desigur! Mai curând decât crezi! Ne mai vedem!"

Eu stau și o privesc cum fuge spre apă. Dintr-o dată totul se întâmplă cu încetinitorul. O văd cum aleargă și ajunge în apă. Se tot duce și mai departe. Dintr-o dată apare o ceață ciudată. O văd pe ea cum se îndepărtează. Ceața o acoperă și nu mai văd nimic. Încerc să fug spre apă dar nu pot. Nisipul îmi prinsese picioarele. Încerc să o strig, dar rămân fără voce. Vreau să-mi folosesc byakugan-ul, dar nu pot. Nu-mi dau seama ce se întâmplă. Nu o mai văd deloc pe fată. Nu mai văd nimic. Doar alb în fața ochilor. Sunt înconjurat de ceață și simt cum nisipul normal se transformă în nisip mișcător și sunt tras în jos. Simt cum cineva mă zguduie și aud: "Neji nii-san! Neji nii-san trezește-te te rog! Ești bine?"
Cunosc vocea...! Hinata-sama?