Îndrăgostită de un anime?! (Neji X Reader)

Echipele

În lumea lui Naruto:

Perspectiva lui Neji:

Vine Iruka-sensei. Un bărbat înalt, vesel, bun la suflet, cu pielea închisă, cu părul prins în coadă, cu o cicatrice pe nas și cu un zâmbet pe buze. El anunță echipele. Aflu că sunt pus cu Rock Lee și cu Tenten. Tenten mi se pare o fată prea veselă, dar de treabă. Dar Lee....mi se pare prea energic. Prea imatur. Prea....patetic. Dar asta a vrut destinul.

Perspectiva lui Hinata:

Naruto-kun e în fața mea. E așa de frumos. Zâmbetul lui gingaș, ochii lui precum Oceanul. El se uită insistent la Sakura...iar ea nu-l bagă în seamă. Vine Iruka-sensei. Ne zice la toți că am trecut! Chiar și Naruto-kun a trecut! Sunt fericită! Și după cum văd și el e fericit că a reușit. Iruka-sensei ne spune echipele. Sper din suflet să fiu cu Naruto-kun!

Iruka-sensei: Uzumaki Naruto...!

I-a strigat numele! Sper să fiu cu el!

Iruka-sensei: Haruno Sakura și Uchiha Sasuke!

Offf. Nu sunt în echipă cu el....

Iruka-sensei: Hyuga Hinata....

Oh! Am aflat cu cine sunt în echipă. Cu Kiba-kun și Shino-kun. Nu sunt răi. Sunt de treabă. Shino-kun e cam tăcut și serios. Dar e un băiat bun. Iar Kiba-kun e foarte amuzant și vesel. Sper să ne înțelegem.

În real life:

Perspectiva lui Yuki:

Îmi iau la revedere de la iubitul meu și mă îndrept spre casa lui Kate. Pff sunt sigură că se holbează la Neji.... DIN NOU! Ramona....ți-a trebuit ție să-i bagi serialul ăla-n cap! Ugh! Dar....dacă nu se uită la Neji poate se învârte ca o disperată prin casă făcându-și griji pentru că merge la liceu iar ea nu e pregătită. *sigh* adolescenții.....de ce trebuie să fie atât de complicați? Oare așa voi fi și eu când voi fi adolescentă? Sper că nu.....Oh! Am uitat să zic că am 12 ani! Mda teoretic sunt pre adolescentă. Dar Doamne ajută. Sunt simplă. De ce vară-mea e atât de greu de înțeles? E așa de complicată că uneori îmi vine să-i zic să fie mai simplă. Ca mine. *sigh*
Ajung în casă. Nu o văd pe Kate suită pe tavan sau alergând prin casă ca ultima turbată. Ok. Asta e ceva. Mai mult ca sigur se uită la Neji. Of. V-a fi greu să o despart de telefon și de pozele cu Neji....!

Yuki: Hey Kate! Am ajuns!

Ea nu-mi răspunde..nu zice absolut nimic. Nici nu dă vreun semn că m-a auzit.

Yuki: Kate?

Zic eu iar. Are căști în urechi? Dar de ce? E singură acasă. Toți sunt plecați la nu știu ce rude! De ce are căști? Și la ce naiba se uită? La Neji iar?
*sunete de afară* aaaaa acuma am înțeles de ce și-a pus căști. Iar s-au apucat constructorii de muncă.
Mă apropii de Kate și văd că nu se uita la Neji! Uimitor! Nu cred! Dar...dacă nu se uită la Neji atunci la ce se uită? Îi dau o cască jos. Ea se uită speriată la mine stinge telefonul și mă fixează cu privirea.

Yuki: Ummm...ai uitat că stau la tine în seara asta?

Kate: Ăăă...da....scuze....

Kate e cam ciudată. Ea nu e genul care se ascunde, minte sau se bâlbâie. Stai....Kate e proastă la mințit! Ce se întâmplă? Ea are ticuri ciudate atunci când minte, iar bâlbâitu' e unul dintre tipurile ei ciudate. Hmmm......

Yuki: La ce te uiți?

O întreb eu.

Kate: Ăăă....la..nimic împortant....

De ce se poartă așa? E așa ciudată! Îi smulg telefonul și fac ochii mari! Nu-mi vine să cred la ce se uită!

Kate: Dă-mi telefonu' înapoi!

Yuki: De ce naiba te uiți la ritualuri și vrăji?! Ce e cu tine?! Te când te uiți la de-astea?! Nu e genul tău! Ce e cu tine!?

Kate: Asta nu te privește pe tine!

Îmi zice Kate pe un ton rece și cu o privire furioasă. Luându-și telefonul înapoi.

Yuki: Ba da mă privește! Sunt verișoara ta! Așa că ciripește!

Kate: *sigh* bine.....dar...nu zici la nimeni!

Yuki: Ok.

Kate: Vreau să-l invoc pe Neji...!

Yuki: Ce?!