Cântecul Valurilor

Capitolul 3

 Nevera_Simone aesthetic ❤

   Stropii de ploaie băteau în geamul de la bucătărie cu putere, parcă așteptau cu nerăbdare să îi primească cineva la un loc cald. Ironia sorții era că frigul de afară era mult mai prielnic pentru ei decât dorința efemeră și personificată de a se adăposti la căldură de propria putere. Din cana de pe masa îngustă ieșeau aburi, dansând lent în aer. În ziua precedentă soarele îi zâmbise și o alintase cu razele sale până în momentul în care găsise plăcuța de metal din container, până când identificase familia victimelor și până când un gând năucitor îi fulgerase mintea.

     Luase cana de pe masă și sorbise din lichidul cald în timp ce cu mâna liberă răsfoia un dosar cu informații despre victime, poze și presupuși acuzați. Nu îi venea să creadă că cele două fete erau surori și că au fost ucise cu atât de multă brutalitate, dar trebuia să se obișnuiască cu gândul că lumea este mult prea rea și plină de oameni odioși, fără inimă, care sunt în stare de orice. Dosarul cu un caz vechi asemănător era așezat la marginea mesei, îndepărtat de celelalte foi, fiindui teamă să-l deschidă. Mult prea mult timp a poposit asupra acelui dosar, ajungând să-l învețe pe derost, totuși inima i se storcea de vlagă atunci când îl privea doar.

      Plăcuța din metal era pusă și ea între foile actualului dosar. Îi pusese un șnur auriu pe care-l folosea drept semn de carte exact în dreptul fotografiilor. Nu putea să lege informațiile pe care le avea de Jake. Nu reușea să înțeleagă de ce o plăcuță de recunoaștere a unui fost inspector decedat se afla la locul unei crime. Nu înțelegea de ce criminalul încearcă să lege cazurile trecute de cele prezente între ele și ce au de a face aceste victime cu o altă victimă. Ce este drept, criminalul în serie de acum cinci ani nu a fost prins, iar investigațiile lui Jake au dus într-un punct mort la propriu - care s-a soldat cu moartea lui și a soției. „Nu am reușit niciodată să o cunosc" își spune în timp ce își trece degetele peste metalul rece, „cu toate că îmi promisese o întâlnire cu marea lui iubire" continuă să își spună zâmbind visător la vremurile de mult trecute în care camaradul ei preferat îi făcuse o promisiune de care nu s-a putut ține.

      Thomas îi face intrarea în  bucătăria femeii cu un zâmbet victorios, mândru chiar. Își schimbase încălțămintea de afară cu o pereche de papuci de casă albi pe care Isobel îl forțase să îi poarte de ficare dată când venea la ea. El avea cu totul o altă percepție despre încălțămintea în casă, tipic american, pe când Isobel era obsedată de schimbarea încălțărilor, tipic asiatic - atât de caracteristic ei.

    — Niciodată nu am putut să înțeleg cum de tu ai ajuns în Elveția, foarte departe de țara ta natală, trase acesta o conluzie evidentă privind spre ea,  apoi aici, mult mai departe de casă. Și nici nu îmi dau seamna cum de te poți adapta atât de repede, spune făcând referire la obligativitatea de purta alți papuci în casă, pe lângă cei de afară.

     — Știi toată povestea, doar vrei să te prostești din nou știind cât de mult mă enervează discuția, îi replică Isobel fără să își miște privirea spre el. Ai descoperit ceva?

     — Ai dreptate, îmi face plăcere să te calc puțin pe nervi. Da, am găsit.

     Trupul masiv al bărbatului îi umbrea foile, fapt care a făcut-o să îl privească în acea lumină slabă venită de afară. Erau nuanțe puțin alb-negru. I se părea că îmbătrânise cu câțiva ani în acel moment.

     — Am investigat camerele de luat vederi în zonă și autostradă, iar singura masină care a ținut drumul docurilor a fost un Range Rover din 2018 condus de un bărbat. Nu am reușit să îl identific, dar le-am trimis la laborator pentru identificare facială. În curând vom avea rezultatul, îi explică acesta așezându-se într-un final lângă ea. Totuși, pe lângă asta, paznicul spune că ultimele rapoarte de intrări-ieșiri ale containerelor au fost făcute de o firmă petrolieră importantă cu origini asiatice.