Cântecul Valurilor

Capitolul 14

Farurile mașinii lumină poteca curții înainte ca aceasta să parcheze în fața casei. După ce oprește motorul, își luă geanta de pe scaunul pasagerului și coborî încordat. Nu era prima dată când venea aici. Doamne, doar era casa unde a copilărit! Doar că nu îi făcea deloc plăcere să fie acum aici. Acum sau în oricare alt moment al vieții sale actuale. 

Cu greu se urni spre ușa principală, prin care au voie să intre doar membri familiei. Pentru angajați exista o altă ușă, în spatele casei, unde nimeni nu îi putea vedea. Preferă să sune la sonerie, în loc să intre singur, așa că asteaptă ca cineva să îi deschidă ușa.

- Nu credeam că mai apuci să ajungi în seara asta, scumpule! spune femeia din fața sa. 

Femeia era în jur de cincizeci de ani, dar nicio trăsătură nu o dă de gol. Ci o ajută, făcând-o să pare mai tânără. Ochii verzui sunt conturați de genele lungi și stufoase, mărginiți de un nas subțire și lung, care se potrivește formei ovale a feței. Părul lung, castaniu închis, îi este prins într-o coadă împletită care îi cade pe umărul drept. 

Era puțin mai mică de statură decât el, așa că a fost nevoit să se aplece să îi ofere o îmbrățișare. Corpul subțire îi era îmbrăcat într-o rochie verzuie, care i se potrivea cu ochii, lungă până în pâmânt și cu mâneci bufante.

- Nici eu nu credeam că ajung, îi răspunse Casian în timp de se desprindea din îmbrățișare. 

- Mathia o să se bucure să afle că ești acasă. Haide, intră! spune încântată, trăgându-l înăuntru. 

Dacă nu îl trăgea, probabil nu avea puterea să intre. Își lasă geanta jos, lângă perete și se descalță, schimbându-și pantofii cu o pereche de papuci de casă. În timp de își dezbracă sacoul, spune:

- Măcar el să se bucure de prezența mea aici. Sunteți singuri?

- Tatăl tău încă nu a ajuns de la birou, iar Marcus...., spune mama sa oprindu-se puțin pentru a se gândi. Spunea că trebuie să plece cu niște afaceri în China. Nu ți-a spus? 

- Încearcă să nu îmi ofere toate detaliile vieții lui, mamă. Probabil afacerile lui din China sunt de altă natură, comentează Casian păsind în living-ul imens, puternic luminat.

- Poate reușește să se așeze la casa lui, într-un final.  Nimeni din familie nu este atât de atent la el încât să îl preseze cu alegerea unei soții potrivite. În schimb, spune femeie uitându-se la fiul ei care se așeză pe capanea, încercând să se facă comod, despre tine este o altă discuție. 

Încerca să se facă comod și să pară degajat, dar corpul lui reacționa invers, Umerii îi erau tensionați făcându-l să stea țeapăn, picioarele nu se opreau din tremurat la cât de încordate erau, iar fața lui exprima orice sentiment negativ, numai liniște și pace nu. 

- Vrei un ceai? Ajută la detensionare, spune apucând deja ceanicul de pe masă și turnând într-o ceașcă. 

O ia în mâini și o întinde spre el. 

- Mulțumesc, murmură apucând ceașca. Iartă-mă, nu mă simt deloc în largul meu, continuă pe un ton încet. 

- Toți ne gândim la sora ta, Casian. Și nimeni de aici nu te învinovățește pentru ceva ce nu ai făcut. 

- Nimeni? pufnește el și o săgetează pe femeie cu privirea, prea repede și fără să gândească reacția. Scuze!

Lasă ceașca pe masă, la fel cum a primit-o, pentru că nu băuse nimic din ea. 

- Am venit la cererea ta, nu de plăcere. Pe Mathias îl văd destul de des la școală, deci nu este un prețext pentru a mă chema aici. De ce m-ai chemat? 

- Nu mă pot bucura de prezența fiului meu cel mic? replică femeia zâmbind. 

- Ba da, dar nu aici. Ești mereu binevenită la mine acasă, unde putem petrece un timp de calitate și fără să fiu încordat. Îmi cer iertare pentru că par egoist prin ce am spus, dar este adevărat, clarifică el, dând din cap afirmativ.

Îi era greu să fie din nou în casa părintească, unde a crescut împreună cu sora lui. Unde are prea multe amintiri. Fiecare obiect din casă îi trezește emoții de care nu se știa capabil să le trăiască. Știa că mama lui vrea să se întoarcă înapoi acasă, iar tatăl său se împotrivea. Acesta fiind un alt motiv pentru care nu dorea să fie acolo. 

Își privi mama, iar ea îl privi pe el la rândul ei. Ochiii ei îi cercetau și implorau, în același timp, să nu fie atât de aspru cu ea.

- Ai dreptate. Am avut un motiv pentru care te-am chemat aici, cu toate că nu este locul potrivit în care să îți pot vedea latura plină de blândețe. Sunt prea multe amintiri urâte, spune amărâtă, uitându-se în gol pentru un moment, parcă retrâind unele dintre ele. Dar, continuă scuturând din cap pentru a alunga gândurile, te-am chemat să discutăm despre afacerea pe care ai încheiat-o astăzi. 

- Vrei să discutăm despre afaceri? întreabă Casian amuzat.  Nu știam că ești interesată de acest domeniu, vreodată. 

Femeia își dă ochii peste cap, apoi flutură din mână.

- Nu sunt interesată, dar tatăl tău este. Eu doar nu vreau ca dorințele lui să îți îngreuneze ția viața. 

- Spune-mi ceva nou, te rog! oftează bărbatul, lăsându-se pe spate. Totul a decurs bine, s-au semnat actele. Au 2% din acțiuni și vor să investească mai mult în viitor, dacă vapoarele ajung în siguranță la ei în următorul transport. Nu este nimic de interes pentru el, spune calm, masându-se podul nasului cu degetele. 

Ochii îi erau închiși. Deja stătea picior peste picior, făcând pantalonii eleganți să i se muleze pe corp. Cămașa îi era descheiată la primul nasture și era ușor șifonată. 

- Casian, firma cu care ai semnat este sunt umbrela lui. Normal că are interese. 

- Mama! o dojenește el. Toată este firma lui. Este treaba lui cum își spală banii. 

- Iar tu pici la mijloc, semnând acte cu numele tău. În firma ta!

Casian zâmbește larg și îi apucă palmele mamei sale. Le mângăie ușor cu degetele mari, apoi i le sărută. 

- Nu își face griji! Mulțumesc pentru că mi-ai spus, dar deja știam detaliile. 

- Nu te pot surprinde cu nimic, spune ea amuzată. 

- O, ba da! Cu ceva gătit de tine. Mereu mă dai pe spate!

- O să îți aduc zilele următoare, promit. Voi veni și cu Mathias. 

Îi sărută din nou palmele mamei sale, inspirând parfumul delicat de liliac al cremei pe care o folosea mereu. Aceasta îi mângâie obrazul. 

- Să ai grijă de tine, bine? 

- Sigur, fiule. Ne vedem în curând! 

Cei doi se ridică și se îndreaptă spre intrare. Se încaltă cu grijă, își ia geanta de lângă perete într-o mână, iar sacoul îl agată de mână liberă. Era deja obosit și își dorea să plece cât mai repede fără să se întâlnească cu tatăl lui. De la ultima peretecere nu s-a văzut cu el, și bine a fost. Și-a păstrat tensiunea în parametrii optimi. 

Înainte să iasă din casă, farurile unei mașini se văd pe aleea lungă. Își ia rămas bun de la mama sa, îmbrățisând-o strând și oferindu-i un sărut pe frunte, apoi se îndreaptă spre masina sa.

În timp ce pornea motorul, auzi glasul gros al tatălui său care începuse să țipe imediat ce a coborât din mașină. 

- Ce caută el aici? țipă fiind îndreptat cu corpul spre mama sa, iar privirea îi era la mașina lui Casian. 

Casian pleacă din fața casei, lăsându-și în urmă tatăl furios de prezența sa.