Jocul destinului - Vol. II

Cap. 5 - Parfumul coincidentei

Copacii apareau pentru cateva secunde, apoi erau lasati in urma, mancati parca de intuneric. Cateva case se vedeau in zare, insa masina inainta mult prea repede pentru a le observa detaliile. Muzica in surdina ma facea sa adorm, asa ca mi-am miscat capul, ce incepea sa amorteasca.

- Mam' mai este Cola? Am intrebat-o.

- Cred ca sunt in plasa. Uita-te.

Si dupa ce am oftat, am tras punga ce se afla la picioarele mele, in spatele scaunului soferului. Cateva batoane de ciocolata si o Cola nedesfacuta zaceau acolo. Dupa ce am reusit sa evit contactul lichidului cu tricoul meu alb, m-am asezat iarasi, plictisita. Incepea sa se lumineze, iar cerul lasa la iveala, soarele calduros sa isi faca aparitia. Captivata de mesajele primite de la Elena, in legatura cu iesirea de care avusesem parte cu doar doua zile inainte, la piscina, vocea mamei care ma anunta cand eram pe cale sa ajungem in Bucuresti ma speria.

- Haide ca aproape am ajuns.

- Nu e cam devreme ? Tata ajunge la 6 si ceva.

- Ba da, haide pana la o benzinarie. Am nevoie de o cafea.

Am inaintat cativa metri. Cateva masini erau aliniate parcate, iar altele isi alimentau rezorvorul. Mama a facut o manevra brusca pentru a parca masina. Am auzit cum centura mamei s-a izbit inapoi la locul ei, iar vocea ei m-a facut pentru cateva secunde sa devin interesata.

- Uite ca langa noi e o masina din orasul nostru. Vezi ca lumea e mica!? A suras ca pentru ea, coborand din masina.

Am privit curioasa, pe geam, in timp ce imi luam geaca de blugi in mana stanga, deschizand cu grija portiera. Un miros urban ma izbise usor. Era mirosul Bucurestiului. Exact cum mi-l aminteam.

Masina de tip jeep, neagra, cu semnul de incepator in parbriz. imi parea cunoscuta. Inauntru, pe bancheta din spate erau aruncate doua dosare si o geanta mica sport, barbateasca. Se parea ca tipul, incepator avea ce face prin Bucuresti cu dosarul dupa el. Cand am auzit cum mama incuiase masina cu cheile masinii, am trecut pe langa jeep-ul negru, iar atunci privirea mea periferica m-a facut practic sa ma opresc. Inghetasem.

BOG?. I-am recitit numarul de inmatriculare de zece ori, in mintea mea ce acum vibra si mai tare. Daca iniante eram emotionata ca aveam sa il revad pe tata, in acel moment simteam ca aveam sa imi iau zborul. Era masina lui Bogdan, cea pe care o adusese si la liceu, de prea putine ori ca sa ramana intiparita pe retina mea, insa numarul isi spunea cuvantul.

- Ce ai patit Mayla? Intreba mama, ingrijorata.

M-am intors cu privirea. Cercetam parcarea benzinariei, in sperante unui cap, saten, adolescentin, cum eram invatata. Am dat din cap catre mama, iar ea pleca catre toaleta, zicandu-mi sa o astept inauntru. Printre raioane, mi-am pierdut privirea cand langa caserie, intre cele doua frigidere, Bogdan apuca sa deschida una dintre usi pentru a lua doua sucuri. Un cap mic, machiat, cu parul destul de lung si drept, il astepta la coada. Nu puteam sa o identific, insa cand Bughi isi dusese mana stanga dupa talia tipei, sarutandu-i obrazul, am stiut ca era Niky. Aproape ca ma pitisem dupa cornurile 7Days aranjate pe raionul din fata mea.

Tinuta lui mi-a sagetat mintea. O camasa alba, impecabila, alaturi de niste blugi, ce pareau mai sofisticati ii conturau trupul. Parul sau saten statea intr-un mod oficial, matur, proaspat aranjat. Iar ea era cat se poate de decenta, oarecum. Aratau frumosi, as putea spune chiar minunati. Ma durea sa le vad fericirea, dar imi promisesem ca aveam sa trec peste. Poate asta era si motivul pentru care stateam intre cornurile cu ciocolata si vanilie, ascunsa.

Dupa ce achita, ea s-a retras cu plasa ce continea cumparaturile facute, inspre usa, asteptandu-l pe Bogdan, ce isi aranja banii in portofel, calm. Dupa ce au virat la dreapta catre masina, ochii mei urmarindu-i, mama intra in benzinarie, zambindu-mi. Avusesem noroc ca nu i-a vazut.

- Nu iti iei nimic?

- O ciocolata calda. Te astept la masa.

Mi-am lasat greutatea corpului pe unul dintre scaunele unei mese de doua persoane, privind cum Bogdan se asigura pentru a parasi parcarea benzinariei. Am rasuflat usurata cand masina a iesit din  raza mea vizuala.

- Ce ai patit? Ma intreba mama, asezandu-mi ciocolata in fata.

- Nimic, mama.

- Te cunosc Mayla.

- L-am vazut pe Bogdan.

- Cum? Unde? Intreba ea, parca vrand sa il caute cu privirea.

- Au plecat.

- Era cu Patrisia nu? De ce nu ai salutat-o ?

- Sa o salut? Mama, ai innebunit?

- Asa ar fi fost frumos din partea ta.

- Nu m-au vazut si nu aveam de gand sa vorbesc..

- Si ce fac aici?

Si atunci buzele mele au rostit ce creierul cugetase cat timp mama fusese la toaleta, iar eu ii pandisem dintre cornurile cu ciocolata. Totul se lega. Tinuta, dosarul, faptul ca erau amandoi la Bucuresti fix dupa o saptamana de la afisarea rezultatelor de la BAC.

- S-a dus cu actele pentru facultate. El vrea sa dea aici in Bucuresti la Drept.

- Frumos. Spuse mama, sorbind din cafea.

Si atunci o alta tristete imi cuprinsese sufletul.

- Draga mea, stiu ca ti-a placut mult de el, dar trebuie sa intelegi ca el e fericit cu fata asta..

- Alex.. Am rostit, aproape inghitindu-mi parca un val de lacrimi.

- Ce mai e si cu el?

- Nu era cu ei..

- Bun.. Incuviinta mama asteptand sa continui.

- Trebuia sa fie. S-au certat! Am zis. 

- Draga mea nu s-au certat. Poate baiatul voia in alta parte..

- Nu, mama. Voia aici. Stiu sigur. Aproape ca am tipat.

Si am luat o gura mare de ciocolata, insa mi-am inghitit cuvintele, batalia dandu-se in interiorul meu.

- Revin. Merg pana la baie. Am zis, usor nervoasa.

In oglinda, destul de curata a baii benzinariei, m-am privit. Imi venea sa plang. Nu stiam motivu, insa strigam singura. Aveam doua optiouni, din cate il stiam pe Bughi si pe Alex. 1. Bogdan se certase cu Alex si de aceea nu l-au luat si pe el, fie in masina cu el sau cu amsina lui proprie. 2. Alex se razgandise sau poate ca media nu il ajuta.

Incepeam sa imi fac grija. Si adevarul acestei situatii l-am aflat abia la sfarsitul vacantei. Pan aatunci a trebuit sa traiesc in necunoscut.

                                                                                                                                             ∞

In aeroport, oamenii asteptau. Eram agitata. Tremuram. Stiu doar ca atunci cand l-am vazut pe tata nimic nu a mai contat. Nimic nu m-a mai interesat. Am inceput sa plang si nu i-am mai dat drumul. Am fost ravasita. Intr-un final puteam spune ca eram fericita.

Si mi-am interzis sa cred ca intalnirea cu Bogdan era o alta coincidenta. Nu voiam sa admit, insa in adancul sufletului meu imi era teama. Imi era teama ca acel joc al destinului sa nu se fi terminat.

- Uite Mayla ce ti-am adus.  E un miros dulceag. Sper sa iti placa.

L_am imbratisat, luand cutia de parfum de la tata din mana. Am desfacut-o cat de repede am putut si pulverizand in aer deasupra incheieturii mele stangi, am inspirat.

- Miroase a vara, a vacanta.

Acela era un parfum pe care aveam sa il folosesc pe intreaga perioada de vara si inca nu stiam ca de fiecare data avea sa se mai intample cate ceva. E pacat ca refuzam sa cred ceea de ce imi era teama.

Cadourile tatei au consistat in multe parfumuri, decoratiuni pentru casa si dragostea sa eterna pentru noi, familia lui. Imi fusese chiar dor de el, dar aveam intreaga vara in fata de recuperat.