Jocul destinului - Vol. II

Cap. 1 - Visele trecutului

Un aer cald, usor necacios, imi strangula gatul si asa uscat de la temperatura. Forfota. Toti elevii se imbulzeau de parca nu mai apucau sa intre pe poarta liceului. Chiute si cateva plansete m-au facut sa tresar, cand cotul unui tip ce imi atinse umarul, aproape ma facu sa imi pierd echilibru. Bulversata si pregatindu-mi o privire usturatoare, m-am uitat catre persoana ce parea ca ma lovise. Din agitatia aceea, un cap brunet, a carui pereche de ochi nu se schimbasera nici macar in acel vis, se intoarse catre mine. Alex rostise apasat, distingandu-i vocea, ce parea atat de reala.

- Nici acum nu am scapat de tine!? Cateva chicoteli, de ''hiene'' se auzira pe fundal.

Astfel am reusit sa ii disting si restul formatiei. Ochii mei i-au cautat zambetul, insa i-au cuprins doar profilul lui Bogdan. Vesel, adolescentin si atunci o durere curma imaginea, facandu-ma sa ma trezesc.

Ochii mei s-au deschis si au dat de lumina placuta si de o intensitate destul de mare din camera mea ravasita. Fir-ar! Un alt vis! Mi-am zis, incercand sa nu imi dau ochii peste cap. Mi-am frecat ochii, incercand sa nu mai las ca niciun fir din breton sa imi atinga fruntea, cand mainile mele au insfacat telefonul de pe noptiera, iar ochii mei au citit curiosi notificarile Facebook-ului.

Cateva check-in-uri, poze facute la malul marii si cupluri noi. Ei bine, felicitarile mele, insa acest subiect e unul neinteresant pentru mine. Eram oarecum melancolica. Avusesem un alt vis cu ei, iar asta ma dispera si pentru ca nu era prima oara cand se intampla. Ma enerva faptul ca trecutul ma cauta. Trecusera cateva zile bune de cand ii vazusem pentru ultime data si tinandu-ma la mare distanta de iesirile prin mall, plimbarile prin parc, m-am relaxat cu niste sezoane bune din The Vampire Diaries si cateva carti picante si adolescentine. Le ador. Astfel zilele au trecut fara sa imi bat capul.

In fiecare zi, cand picioarele mele atingeau parchetul, iar muzica de pe Zu Tv isi facea simtita prezenta in ecoul camerei mele si a etajului, aveam de gand sa imi ingrop trecutul. Poate ca era cel mai bun lucru, dar tragand o linie cu siguranta acesti doi indivizi nu imi adusesera prea multe beneficii vietii mele de liceana indragostita si spontana.

                                                                                                                                          ∞

In bucatarie, televizorul lasat de bunica mea isi spunea povestea. Se apropia ora pranzului, iar stirile aveau sa curga pe banda rulanta. Bunica-mea adora orele stirilor, asa ca de multe ori preferam sa ignor sunetele de fundal si sa ma concentrez pe mancare.

Mi-am pregatit o salata, fara prea multa tragere de inima, in timp ce Tom, noul, dar si vechiul membru al familiei, in acelasi timp, se alinta pe langa picioarele mele, mieunand usor. Am oftat, iar prezentatoarea isi incepu discursul.

- Buna ziua si bine v-am gasit la Observator 13. Azi elevii au dat prima proba scrisa la limba romana. Emotiile s-au resimtit pana dincolo de portile liceelor.

Am rasuflat greoi, de parca eu ar fi trebuit sa ma prezint la vreun examen si am uitat. Mi-am amintit. Azi au dat bacul la romana si practic fusese posibil sa uit. Nu mai tineam cont de data, de zile de saptamani. Voiam doar sa imi traiesc viata departe de gandurile care m-ar fi putut duce catre fiintele lor. Si reusisem.

- Uite cine s-a trezit.

- Saru'mana! Am zis, tresarind usor la vederea ei.

- Ai vazut, mama, astia au dat bacul azi!

Am incuviintat, incercand sa ma concentrez pe activitatea mea. Era greu.

Eram curioasa. Oare au fost grele subiectele? Oare s-au descurcat? Ce note vor lua? Oare sunt ok?

Apoi mi-am scuturat capul, cand telefonul meu a sunat. Elena voia sa iesim zilele acelea si mi se parea o idee chiar buna. Trebuia sa imi pastrez pentru mine gandurile si distragerile trebuiau cat mai multe si prelungite.

- Ce faci?

- Hei. Nu m-am trezit de mult timp si vreau sa mananc.

- Azi am prega si voiam sa iti zic ca nu ne mai putem vedea. Te superi?

- Sa zicem ca nu chiar atat de tare. Si altceva? Am chicotit, cautandu-l cu privirea pe Tom prin bucatarie.

- Pai maica-mea ma trimite sa ii achit nu stiu ce factura si in rest mai pe seara ma intalnesc cu Maria..Tu?

- Cred ca stau toata ziua in casa, ceva filme, carti si probabil ies prin curte cu Rex.

- Hai ca ma suna Maria..Vorbim mai incolo?

- Sigur.

- Pofta buna.

- Mersi.

Elenei nu ii puteam spune inca povestea ce imi scrisese prefata, cuprinsul si in urma cu cateva zile bune incheiasem eu povestea. Nu! Nu era genul acela de persoana. Era un bun ascultator, ma puteam baza pe ea in materie de filme, oje, barfe, dar niciodata si tin sa subliniez cuvantul ''niciodata'' in materie de baieti. Pur si simplu nu ii placea subiectul si nici nu o interesa, mai ales ca experienta ei in acest domeniu era minima. Asa ca buzele mele ramaneau petcetluite in prezenta ei, momentan.

De Andrada incepusem sa nu mai aud aproape nimic. In doua saptamani avea sa plece in Italia si sa ramana acolo pentru restul vacantei, alaturi de matusile ei. Acum stiu ca era la tara la bunici si nu mai vorbisem de aproape 5 zile. Uram lucrul asta si devenea obositor sa incerc sa o sun si sa nu imi raspunda sau eventual sa nu aiba semnal, dar am preferat sa imi vad de orarul pe ziua respectiva.

                                                                                                                                                  ∞

Ajunsa inapoi in camera, am resuit sa le trimit la cateva prietene mesaje incurajatoare si sa ma interesez de subiecte, in timp ce lasam la incarcat un alt sezon din Pretty Little Liars. Apoi am inceput sa deschid diverse pagini Bravo, cand am dat peste cateva articole ce ma duceau catre un site, mai exact blogul unei tipe de aproape 20 de ani care aborda subiecte fashion si nu numai.

- Oau! Am exclamat, lasand ca vocea mea sa scrijeleasca in linsitea de la etaj.

Cercetand, cu foarte mult interes, am reusit sa constat cu stupoare ca pot si eu sa imi fac un cont si sa incep chiar eu un blog. Nu ma consider o persoana talentata, dar din lipsa de ocupatie si in cautare disperata dupa o distragere, pot spune cu certitudine ca ''-A'' din Pretty Little Liars parea mult prea neinteresant pe langa noul blog pe care il numisem M World.

Asa ca dupa cateva clipe, am reusit sa scriu ceva melancolic, din suflet. Cuvintele imi manauiau mainile si parca randurile se scriau singure, fara prea mult efort. Si pana la urma urmei eu scriam acel articol pentru mine, nu aveam de gand sa il arat nimanui, cel putin nu momentan. Dupa cateva minute bune petrecute in fata primei postari, trebuia sa pun si un titlu.

Ce zici de ''Pasi in trecut''? Nuu! Hmm...Trecutul!?

Si dupa cateva dezbateri cu mine insumi, am reusit sa numesc postarea Visele trecutului.Si din acel moment acel blog parea cea mai eficienta si interesanta distargere pe care puteam sa o folosesc ori de cate ori inspiratia si viata isi lasa loc de cuvinte in fiinta mea. Urma o vara lunga, presarata cu foarte multe intamplari, dar biata de mine inca spera ca toate lucrurile din trecut sa ramana acolo. Ce copila eram!