Jocul destinului - Vol. II

Cap. 24 - Agitatie de septembrie

Plecarea tatei lasa in urma multa tristete. Pana si Rex privea catre poarta, rasufland greoi in razele soarelui, care inca se aflau in putere. Un zgomot ma atentiona ca mama termina de baut cafeaua pe balcon, facandu-l pe Rex sa plece in acea directie. Vocea bunicii se auzise.

- Trebuie sa merg pana la sora-mea, ma poti duce sau imi chem un taxi?

- Te duc eu ca si asa trebuie sa mai iau cate ceva de mancare. Rex ajunsese langa scaunul ei si isi baga botul sub mana mamei ce se odihnea langa piciorul drept. Ce vrei, Rex? Alintat?

- II e dor de tata. Am zis, aparand de dupa stalpul gros ce imi reteza raza vizuala dintre scarile ce duceau catre intrarea in casa si balconul propriu-zis.

Mama ii netezea blana cu mangaieri fine, iar el parea in culmea fericirii sezand ca un copilas, coada sa maturand pe jos. M-am asezat pe unul dintre scaune, iar bunica se ridica cu greu de pe scaun, asezand umbrela din coltul balconului.

- De ce nu mi-ai zis mie!? O privea mama, cu atentie.

- Dar ce, crezi ca eu nu pot!?

Orgoliul oameinlor batrani. Imi placea sa vad astfel de situatii, cand cei batrani incearca sa isi arate putinta si faptul ca inca sunt in putere si pot savarsi diferite actiuni fara ajutorul nostru, al tinerilor. Odata ce umbrela fusese fixata in suport, placerea de a sta cu picioarele sub mine, la umbra, pe balcon, in adierea calma a vantului de sfarsit de vara crescuse.

- Gata Rex..Zise mama duios, cainele lasandu-si greutatea si asezandu-se usor suparat la picioarele mamei.

- Mai voia alintat. Am remarcat, razand si trimitandu-i un sarut prin aer.

                                                                                                                   ∞

Cateva ore mai tarziu, incercam sa infrunt caldura din camera mea, scriind pe blog, incercand sa raspund la comentariile pe care le primeam la postari. Eram singura acasa, asa ca intr-un final m-am decis sa merg cu laptop-ul pe brate in foisor. Rex ma privea extrem de plictisit, iar degetele mele tastau cu frenezie. Elena se parea ca ma punea la curent cu noile barfe.

Elena: Mai sunt doua saptamani pana la scoala si abia acum ne anunta numele celor care vor veni..

Mayla: E bun si acum..Decat deloc.

Elena: Se transfera un tip si doua fete pana acum. Pe el nu il stiu cum il cheama, iar pe fete le stiu din vedere.

Mayla: Companie noua. ☺

Elena: Chiar ai vazut ce poze si-a pus dragutica? Haha

Mayla: Te referi la Niky?

Elena: Yep.

Mayla: Ti-am zis ca nu m-a mai interesat viata ei.Si nu ma uit..De ce?

Elena: Isi tot posteaza poze de la mare cu iubitelu..Scarbos.

Elena nu intelegea romantismul. Bineinteles nu afirm ca exagerarea de a posta poze aproape numai cu Bogdan pe profilul ei ar fi un semn de iubire eterna, ci probabil faptul ca era dependenta de el, dar totusi existau sentimente. intr-un fel o intelegeam, insa in adancul meu inghiteam in sec pentru ca mi se parea ca dragostea lor e mult mai adanca decat pare. A trebuit sa intrerup conversatia mea cu Elena,. caci prietena mea studenta ma suna. Voia sa treaca pe la mine.

Inghetata pe care a adus-o ne-a ajuns pentru cele doua ore petrecute in sufragerie in umbra unui film pe HBO si a rasului meu colorat, asa cum l-ar numi ea. Ma privea duios, exact ca o sora mai mare.