Jocul destinului - Vol. II

Cap. 18 - Intalnire cu iz de vara

Ellie Goulding se auzea in goliciunea etajului casei mele. Ai mei erau plecati prin oras, iar bunica mea probabil ca isi urmarea cu multa dulceata in privire serialul ei preferat. Dupa ce am pus la loc periuta in paharul din suport, am iesit din baie cu zambetul pe buze. Motivul fericirii mele nu era unul prea complicat. Trebuia sa ma intalnesc cu Elena si cu alti colegi de ai ei de clasa. Dupa cum bine mentionase avea sa vina si fostul meu coleg, Bogdan, vecinul lui Bughi, insa speram si imi doream sa nu las ca acest amanunt sa fie un impediment pentru dupa amiaza respectiva.

Am inchis fereastra cu melodia ce se repetase de cateva ori si dupa ce am lasat ca laptop-ul sa se inchida usor usor dupa ce am apasat ''Shut down'', am inceput sa ma imbrac. Pantaloni scurti albi, ceva simplu, dar colorat si cateva accesorii. Nu sunt tipul de persoana care vrea sa faca parada modei, dar nici nu ma imbrac cu ce imi vine la mana.

- Esti gata? Noi ajungem in 5 minute.

- Da, mam.

- Bine. Sa fii afara, ca sa nu stau sa te astept.

- Bine bine.

Dupa ce am lasat telefonul pe masa, cand ecranul imi arata ca apelul cu mama se incheiase, am insfacat plasuta de pe masa cu micile atentii cumparate. Cateva bratari si scoici. Trebuia sa le impart. Nu stiam fix ce planuri aveam pentru dupa amiaza aceea calduroasa de august, insa avea sa fie amuzant fiind atat de multi.

In cateva minute, exact cum ma anuntase, rotile mamei se oprisera in fata portii, tata coborand cu doua sacose in mana. Imi zambi larg si salutandu-l imi saruta aerul din jurul crestetului capului. L-am salutat, lasand ca portiera sa se tranteasca. In masina parfumul mamei nu ma lasa aproape deloc sa respir.

- E prea cald. Am spus, rabufnind.

- Nu stiu ce are aerul conditionat..A inceput sa nu mai mearga.

- Service..

- Am sa vad. Unde te las?

- In centru..Pe la Orange. Acolo e locul de intalnire.

- la cat vin sa te iau?

- Pe la 8-9.

- Bine. Ma suni daca ai nevoie de ceva.

- Sigur mai.

Soarele usor usor se ascundea sub cateva grupuri de nori. Dupa ce am lasat masina mamei undeva in decor, i-am zarit capul Elenei si alura. Am zambit la vederea grupuletului ce se parea ca ma asteapta. Trei fete alaturi de doi baieti stateau pe banca, iar Elena se parea ca isi verifica telefonul. Cand m-a vazut fata i s-a luminat. Imi placea acest aspect al ei, ca atunci cand ne vedeam zambea larg, isi arata bucuria.

- Maylaa! Tipa si venise catre mine cu bratele deschise, imbratisandu-ma. Mirosul ei de parfum de vanilie ma fau sa stramb usor din nas.

- Buna si tiee! Am chiuit usor, cand m-a strans mai tare.

Apropiindu-ma la brat cu Elena de grup, Bogdan s-a ridicat. M-a analizat scurt si mi-a oferit un zambet, apropiindu-se de mine.

- Buna Mayla. Te-ai facut ca o ciocolata.

- Hei Bogdane! Mersi..Ce pot sa zic!?

- Buna Mayla. Ne stim cred ca din vedere..Sunt Andreea. Si o tipa cu parul saten lung, destul de slaba mi-a intins mana.

- Si viitoarea mea colega de banca..A uitat sa precizeze acest lucru. A completat Elena, facandu-ne sa chicotim.

- Ana. Zise tipa de pe banca. Dar ne cunoastem, nu?

- Da..Din cate stiu eu..

- Vlad, dar ne stim si noi.

- Da mereu stai cu Bogdan. Am zis, afisand un zambet politicos.