Cap. 2 - Anticipare din necunoscut

574 42 6
                                    

Planurile mele de vacanta cresteau cu fiecare grad ce plusa in termometre, iar amintirile verilor trecute imi treceau prin fata ochilor. Acum cativa ani, alaturi de Alexia, o buna prietena care acum este studenta la medicina am mers in Bulgaria cu familiile. A fost o vacanta superba! La televizor numai despre bac se vorbea, iar majoritatea prietenilor mele isi faceau bagajele pentru vacanta, fie la malul Marii Negre sau la poalele muntilor. Dragut, nu!?

Iar eu, Mayla Radu, incercam sa imi fac curat printre haine pe melodiile Selenei Gomez, in timp ce Tom, plictisit rasufla greoi, din cauza caldurii, pe taburetul din coltul camerei mele. Mama din pacate era la fel de ocupata ca in orice alta luna a anului cu serviciul, dar vestea buna era ca tata avea sa vina acasa in mai putin de 2 saptamani. Cel putin viata mea se linistise sau cel putin mie asa imi placea sa cred.

                                                                                                                                            ∞

Rex parea coplesit de caldura, iar foisorul, umbrit de diverse plante cataratoare, pe o fundatie de beton era locul perfect pentru mine si o carte buna. Picioarele mele se linisteau pe corpul lui Rex, intins langa mine, relaxat. Din cand in cand isi schimba pozitia, amortind si auzind cum ii pocneste cate un os. Cei 7 ani pe care ii avea in spate se resimteau in zilele prea obositoare de vara si in cele de iarna crunte si amagitoare, in care tremura in coltul custii sale.

Vocea bunicii mele rasuna in curte, facandu-ma sa tresar.

- May-laaaa! Maylaa! Unde esti?

- Aici. Am strigat, observand cum Rex se ridica si privea cu urechile lui de liliac, perfect drepte.

Bunica-mea cu o farfurie in mana coborase scarile din fata usii si venea agale catre noi.

- Am facut placinta. Vrei?

- Da, dar stai cu noi.

- As sta, dar e prea cald..

Mereu zicea asa si desi temperatura ii punea oarecum starea sanatatii in pericol, ramanea o bucata de timp. Ii place sa priveasca pasarile ce zilnic traverseaza curtea noastra, sa se certe cu graurii ce mananca roadele sau pur si simplu sa auda zgomotele frecvente ale avioanelor. Intotdeauna a admirat pasarile de plumb ale cerului. Le adora, desi nu ar avea curajul sa pun apiciorul la bordul unui avion, ii place sa viseze. Cred ca de la ea am mostenit aceasta trasatura.

- Ai vorbit cu mama? Intreba.

- Nu, de ce ?

- Ca zicea ca merge prin piata sa cumpere niste mere. Vrei ceva?

- Aa nimic..Si am intors fila cartii, privind numarul paginii. 59.

- Ce citesti? Iarasi cartile tale cu vampiri?

- Da bre. Am zis razand, cand Rex cu niste ochi mari ii privea gura bunicii.

- Pana de Craciun te vei face cat porcul. Rostise ea catre animalul pofticios.

Am ras copios. Restul zilei a trecut chiar placut. Nu am facut mare lucru, dar asta insemna pentru mine vacanta. Blogul meu era exact cum il lasasem. Doar 2 vizualizari. Nu stiam ce sa mai scriu. Cu siguranta nu voiam sa ma leg de trecut, asa ca m-am rezumat la alte cateva episoade din Grey's Anathomy, culcandu-ma in jurul orei 10.

                                                                                                                                                  ∞

Jocul destinului - Vol. IIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum