Hoata de inimi- Complet

18. O noua provocare

Am uitat sa mentionez. Capitolul mai cuprinde si scene explicite, dar nu ca celelalte capitole; am fost putin mai blanda acum:D

18. O noua provocare

Nicoleta deschise tematoare ochii inlacrimati. Cezar nu era langa ea. Se ridica in fund, in mijlocul patului si isi aduse aminte ce anume s-a intamplat, resimtind durerea de mai inainte. Se gandea ca nu era corect sa le ia copilul si mai bine nu l-ar mai fi facut decat sa il dea unor straini pentru a-l creste.

Privi pe geam si isi dadu seama ca era seara si ca dormise toata ziua, probabil de soc, sau de durere. Nu stia din ce cauza, dar cert e ca dormise mai mult decat de obicei.

Ofta, dar privirea ii fu atintita pe usa, de dupa care se auzea vocea sotului ei, destul de rastita.

-Nu o voi pune in pericol, clar? Nu-mi pasa ce crezi si ce ameninti. Adu-ti tarfa si lasa-ma pe mine in pace!

Tipatul se oprii si usa aproape se tranti de perete, dar o prinse mana lui, probabil aducandu-si aminte ca Nicoleta dormea.

Privi spre pat, unde ea statea infasurata in patura ce o pusese peste ei si zambi cam nervos ce-i drept.

-Ce s-a intamplat? intreba ea zambindu-i.

Observa ca era imbracat intr-o bluza alba si o geaca gri cu guler ridicat, iar pe fata ii era afisata expresia rece, de baiat rau, expresia cu care il cunoscuse Nicoleta la prima lor intalnire, la balul de logodna, iar mai tarziu in ziua in care fusese la el in casa pentru a-i spune regulile ei prostesti.

Era clar… ceva se intamplase!

-Nimic grav, se aseza langa ea.

Purta deasemenea si o pereche de pantaloni din piele, destul de largi pentru a o inebuni. Aveau multe catarame si tinte, ca pentru motociclisti, ceea ce ea adora, fara sa stie Cezar.

-Nu ma face sa ma rog, Cezar. Si de ce esti imbracat asa? se ridica din locul ei si, in genunchi, se tara pana la locul unde statea el. Isi aseza o mana pe slitul lui si vru sa-l sarute, dar el se ferii si ii lua mana.

-Trebuie sa plec, Nicoleta! ii raspunse dur.

Roscata se incrunta, nervoasa ca fusese respinsa si pentru faptul ca nu ii spunea nimic.

Se ridica din pat, lasand vederea lui Cezar sa se delecteze cu corpul ei acoperit doar de fasiile camasii lui si se indrepta spre usa, avand ca tinta baia.

-Atunci ce mai astepti? il intreba nervoasa si se intoarse inexpresiva spre el. Ar fi bine sa nu treci pe acasa in noaptea asta, ii sugera si iesi din camera, incuindu-se in baie.

Cezar isi dadu seama de ce facuse si chiar nu mai avea rabdarea necesara sa o potoleasca pe Nicoleta. Telefonul acela ii stricase toata ziua si probabil si noaptea.

Se ridica de pe pat si iesi din camera, simtindu-se ca ultimul om. Se oprii in usa baii, dar trecu de ea, culegand un inel de chei de pe masa din hol si deschise usa de la intrare pentru a pleca. Dar ceva inca il tinea acolo, legat de cea ce se afla in baie. Ofta si inchizand usa, se intoarse si batu in cea a baii.

-Nico? Poti sa iesi, te rog frumos? isi stapanii nervii.

Usa se deschise si in ea aparu Nicoleta, total dezinteresata.

-Am iesit!

Corpul lui se incorda, dar respira adanc pentru a se calma.

-Ma duc….

-Nu ma intereseaza, ii replica ea, vrand sa ii inchida in nas, dar imediat usa se tranti de perete, lasand-o impietrita pe roscata. Aceasta se uita uimita la Cezar, care se agata nervos de toc.