Hoata de inimi- Complet

16. Demonul de dupa masca

 16. Demonul de dupa masca

Noaptea era una senina, deci prevestea ceva bun.

Ochii verzi ai Felinei urmareau intrarea in imensa vila zgomotoasa cu atentie. Oameni cu bani, foarte bogati si plini de fite se ingramadeau ca niste animale sa intre pentru a vorbi cu fiica si sotia celui mai influent si periculos barbat din cartierul prezidential. Dupa parerea ei, era doar un slinos ce ii era frica sa-si arate mutrita din cauza fetitei misteriose ce il urmarea. Nici in seara aceea nu avea de gand sa vina. De cand aflase cine era vinovat de distrugerea unei familii, urmarise fiecare miscare a celor ce faceau parte din neamul Astim. Corina, fiica acelui blastema, se intalnea cu un baiat destul de periculos, dar nici ea nu era mai breaza; de cand terminase liceul si tatal ei se retrase, ea ii preluase jumatate din afaceri patate cu sange. Bineinteles ca fiisa nu stia ce cost platise el pentru acele “munci”, dar Felina vroia sa se asigure ca va afla destul de curand… cu putin ajutor din partea unei perechi de gherute.

Porni masina pana in fata intrarii si in tampinare ii aparu un baiat destul de tanar, imbracat intr-un smoking gri, zambitor.

-Buna seara! Sunt aici sa va preiau masina, ii zambi ametit.

Roscata isi ridica varfurile buzelor cu senzualitate si deschise portiera decapotabilei. Batu din gene si puse un picior gol pe solul asfaltat. Cand iesi cu totul, ii inmana cheile baiatului si isi musca buza de jos. El ramase cu gura cascata la vederea rochiei Felinei. Era lunga pana in pamant, alba, in fata putin mai scurta decat in spate, cu o crapatura pe piciorul stang ce pornea de sub sold pana la tiv, cu un decolteu generos, ingradit de doua bretele ce se legau dupa gat, lasand barbatii se se delecteze cu vederea partilor laterale ale sanilor si cu tot spatele gol. Dar, deocamdata nu era cazul deoarece peste rochita avea un sacou scurt, elegant si de culoare alb-crem.

Baiatul ce facea parte din personal inghiti in sec sub privirea ei si lua cheile, asteptand ca ea sa se departeze de portiera.

-Daca voi gasi o singura zgarietura pe ea, ii vei plati pretul… si e foarte scumpa, il ameninta ea pe un ton mieros, dar care continea pericol pur.

Usor, a trecut pe langa el, indreptandu-se spre usile imense incadrate de perdele albe de matase. Felina zambi si o briza de aer cald trecu peste pielea ei. Parul si-l lasa desfacut, dar era pregatita: in gentuta potrivita tinutei se gaseau tot felul de clamite si agrafe care sa ii stapaneasca buclele. La gat se putea observa cu usurinta un lantisor rafinat, in forma de inima, dar verde, potrivindu-se perfect cu ochii ei.

Urca treptele ce duceau spre interior si indata ce trecu de usi, Corina, care nu o cunostea pe rocata, iesi din multime in intampinarea ei.

-Buna! Invitatia? intreba ea cam sfioasa.

-Desigur! Poftim! ii zambi roscata inmanandu-i, cu manechiura perfecta, invitatia.

Corina se uita repede pe ea si zambi.

-Bun venit! As putea sa-ti stiu numele? Nu cred ca ne-am cunoscut, ii zambi.

Felina se gandi repede si intinse mana, spunandu-i un nume fals, desigur.

-Simone, incantata!

Corina ii stranse mana.

-Corina. Ummm… cine te-a invitat? o intreba peste zgomotul din sala.

-Il cunosc pe tatal tau, minti ea cu nonsalanta.