Fratele iubitului meu mort

28.

- Avem astăzi întâlnire la cercetași? întreabă Marko în momentul în care intră pe ușă. A fost să ducă gunoiul și să ia o ciocolată.
- Da. Dar avem planificată o ieșire în aer liber, picnic sau ceva de genul ăsta.
- E obligatoriu să mergem? se întinde lângă mine pe pat.
- Nu. Natalia a spus că dacă intervine ceva important, oricând, o anunțăm și nu e nici un fel de problemă.
- I-am putea spune că...nu știu...suntem supărați că fratatele meu a plecat de lângă noi. zâmbește.
- Chiar crezi că o să te creadă?
- Atunci îi spunem pur și simplu că nu avem chef. Sau putem să nu-i spunem nimic. Inventăm noi o scuză până data viitoare.
- Și ce vom face? Vom sta așa...pur și simplu întinși toată ziua în pat, în garsoniera asta, și ne vom uita pe pereți? râd copilăresc.
- Nu. Vom servi o cină romantică. Eu voi pregătii totul în bucătărie, în timp ce tu vei face ce vrei. Îți dau restricție: nu ai voie să vizitezi bucătăria deloc. Trebuie să te pregătești, până când vei primi un mesaj anonim, prin care vei avea voie să îți faci o intrare elegantă în restaurantul-bucătărie. Ne-am înțeles? sare din pat ca ars, entuziasmat până peste cap. Dau aprobator din cap și îl privesc cu ochișori de cățeluș. Drpet răspuns primesc un pupic scurt pe nas.

Fac ordine în casă până când v-a ajunge el de la supermarket. E deja de o oră. Marko, cel care urăște cel mai mult să piardă mai mult de 20 de minute într-un banal supermarket, se află acolo de o oră. Am impresia că asta e o glumă. Nu pot crede una ca asta.
- Am crezut că te-a înghitit supermarketul. spun sarcastică când Marko își face apariția pe ușă.
Nu îmi răspunde. Gâfâie de oboseală și îmi face semn că pauza s-a terminat și că pe bună depărtate nu mă mai lasă să intru în bucătărie.

Îmi las pe mine doar în lenjerie intimă și un hanorac de-al lui Marko deasupra - care îmi e destul de mare și e perfect încât să-mi acopere lenjeria - pe care mi-l închei, dar nu până în capătul de sus.
După o oră și jumătate de așteptat, iese în sfârșit din bucătărie și își schimbă hainele. Rămâne în niște panatloni largi, gri și în bustul gol.
Închide toate becurile. Deschide ușa bucătăriei și îmi face semn să intru. Pe masă e pregătită o cină minunată. Friptura și prăjitura sunt puse de o parte și de alta a lumânării, - care e pusă în mijlocul mesei - o sticlă de vin, două pahare, iar faruriile, cuțitele și furculițele sunt aranjate perfect. Nu credeam că Marko are o perspectivă așa bună la aranjarea mesei, și, nu știam că are abilitatea de a găti atât de bine.
Îmi trage scaunul pentru a mă așeza pe el, ca un adevărat gentleman, toarnă vin în pahare, lent și cu o senzualitate parcă studiată, și se așează și el pe scaun, în fața mea.
- Cum ți se pare? întreabă după ce terminăm friptuta.
- E minunat. Îmi place totul, fiecare aspect și fiecare detaliu. Nu mă așteptam. Nu credeam că ești un așa bun bucătar și un așa bun gigolo. Ești bărbatul din visele oricărei femei.
Își întinde mâna peste masă și mi-o cuprinde pe a mea în a lui. Mă studiază atent și se ridică peste masă. Mă ridic la rândul meu și ne sărutăm.
- Încă un pahar?
- Da. E foarte bun vinul. Dar era mai bun dacă-l făceai fiert.
- Nu am vrut să te mai țin în suspans. spune și toarnă încă un pahar la fiecare. Cicnim și bem deodată.
Se ridică încet și pornește muzica de pe telefon.
- Îmi acorzi acest dans? se apleacă puțin și îmi întinde mâna. Parcă e o secvență ruptă din film. Melodia de vals răsună în toată bucătăria. Dau aprobator din cap, îl prind de mână și mă ridic. Îmi lipesc corpul de corpul lui. Miscările noastre sunt lente. Corpurile noastre se potrivesc perfect, se modelează minunat împreună pe melodia asta de vals lent.
Pe la jumătatea melodiei, Marko îmi desface fermoarul hanoracului încet, foarte încet. E atent la fiecare detaliu a corpului meu, mă studiază centimetru cu centimetru, bucățică cu bucățică, fără să-i scape ceva. Își urcă privirea din nou la ochii mei. Stă și mă privește în continuare, preț de câteva minute. Mă sărută intens, cu foarte multă pasiune și putere. Simt cum corpul lui puternic mă devorează din priviri. Mă simt atât de slăbită în fața lui. Mă simt de parcă nimic și nimeni nu ar mai conta în momentul când mă sărută, când mă atinge și când mă privește cu pasiune. Fără să se uite și sărutându-mă în continoare, îmi dă hanoracul jos de pe umeri, încet și îl aruncă pe jos. Mă prinde de mână și merge în direcția patului. Îl urmez, fără nici o îndoială. Mă întind în pat, fără să aștept ca el să spună nimic. Își dă pantalonii jos și se pune în pat, peste mine, și continuă să mă sărute tot mai pasional.
Are pregătit un colaj de melodii pe care îl lasă toată seara să cânte, fără întrerupere, care sună impecabil pe fundal.
Mâna lui se joacă pe corpul meu, de voia ei. Mă privește în ochi să vadă dacă nu am nimic împotrivă. Mă întreabă din priviri dacă sunt de acord să facem asta, acum. Dau aprobator din cap. Ne dăm lenjeriile intime jos de pe noi. Totul se întâmplă atât de lent, dar cu multă pasiune, de parcă aș fi într-un film dat pe slowed down.
- Vreau s-o luăm încet. șoptesc.
- Te avertizez că-mi place tare. îmi spune privindu-mă fix în ochi cu zâmbetul pe buze.