Fratele iubitului meu mort

16.

A trecut o lună de la moartea lui Hassan. Încerc să trec peste, desemnând, citind și ascultând muzică. Încerc să-mi ocup timpul în casă. Nu am ce face afară. N.am mai ieșit din ziua cu pricina.
- Ai primit o scrisoare. strigă mama din bucătărie. Cine mi-ar scrie mie o scrisoare? Mă îndrept încet spre bucătărie. O salut pe mama și observ plicul pe masă. E exact același plic pe care mi l-a dat Marko acum ceva timp, când m-a adus acasă. Cel mai probabil e de la el. îmi spun în minte. Îl desfac lent și merg în camera mea.

Știu că l-ai iubit mult și încă o faci, știu că de multe ori te-ai mințit singură că ai trecut peste...dar de fapt nu ai făcut-o, ai continuat să-l iubești fără să vrei, chiar dacă erai cu altcineva în preajmă, tot la el te gândeai. La început credeai că ai uitat, dar când l-ai visat inima a început să bată atât de tare încât ai simțit că nimeni altcineva nu mai contează... Tot ce îți doreai era să fiți din nou împreună, pentu că ți-ai reamintit ceea ce simți pentru el. Și oricât ai încerca, știi că nimeni și nimic nu-l poate înlocui. Mereu va face parte din definiția "iubirii" scrisă pe sufletul tău. Dar pentru asta nu trebuie să te încui în tine, să stai în casă zi și noapte, de o lună de zile. Te vei îmbolnăvi.
Te aștept să ne vedem la garsonieră, oricând ai tu dispoziție. Mă găsești acolo. Nu te grăbi, am destul timp să te aștept. Atât am avut de spus. Ai grijă.

Nu știu ce așteaptă de la mine. Să petrecem timp împreună, să ne atașăm unul de celălat și mai apoi să mă îndrăgostesc de el? Ei bine, asta nu se va întâmpla.