ONE OF A KIND

Chapter Two

CHAPTER TWO
—redness

≡

După cum părinții lor nu s-au așteptat, seara aceasta în care au avut răgazul de a lua cina ca într-o familie, nu totul a decurs bine---cum ar fi trebuit să decurgă în primul rând acea cină. Au observat clar că amândoi erau iritați de subiectul discuție și cel mai important, de prezența unui altuia acolo. Taehyung a fost destul de surprins să nu audă comentariile contra acelei decizi, deoarece a fost toată seara extrem de tăcut. Iar Jungkook nu s-ar fi așteptat ca Taehyung să se comporte atât de matur, în ciuda aparenței pe care oricine ar fi observat-o. Orice a rezultat în această seară a fost confuzia și iritația împrăștiată de cei doi în aer. A mai rămas doar o săptămână sau mai bine spus mai puțin de șase zile până când vor trebui să semneze acel contract de căsătorie pe dura unui an și jumătate---aproape doi ani cu siguranță groaznici. Și atât Taehyung cât și Jungkook știau că va fi foarte greu să-și împartă viața. Nu se cunoșteau, iar asta era primul pas început cu stângul. Era ora nouă când cina în sfârșit s-a terminat, însă nu după ce au crezut amândoi, ce era mai greu începea atunci. Oricât de mult ar fi vrut ca Jungkook să nu fie de acord ca să-l conducă pe Taehyung acasă, în ciudat faptului că și familia lui avea mașină, insistențele mamei sale l-au făcut să-și înghită cuvintele care i-au făcut un nod în gât. Asta pentru el însemna un lucru greu în privința condusului---Desigur după cum era de așteptat, Jungkook nu s-a chinuit să-l aștepte pe Taehyung să iasă el primul din restaurant, alegând să plece înainte. Privindu-i expresia serioasă a mamei sale, Kim Jihyun, Taehyung și-a încleștat pumnii, ieșind și el la fel de încordat din restaurantul care desigur aparținea companiei familie Jeon. Dacă ar fi fost după plăcerea lui, s-ar fi dus pe jos acasă, fără a fi nevoit să urce în mașina viitorului său soț.

Nu s-a așteptat ca portiera locului de lângă șofer a mașinii să fi fost deschisă desigur. Dar când a urcat și și-a pus centura, a rămas calm doar pentru a asculta respirația grea a celuilalt. Era nedumerit---urma doar să conducă mașina, nu să poarte o conversație normală cu el, așa cum ar fi trebuit. A ascultat atent cum acesta a pornit mașina într-un ritm extrem de lent---oricât de curios ar fi fost să știe de ce se comporta atât de calm într-o situație în care lui pur și simplu i se părea una îngrozitoare, nu ar fi făcut-o niciodată.
Chiar dacă a primit vestea doar de jumătate de zi i se părea că viața tocmai s-a întors cu susul în jos în aer----părea atât de ireal că tocmai lui a ajuns să i se întâmple asta---o căsătorie aranjată ca în serialele romantice. Încercând să alunge gândurile care probabil i vor face migrene, a rămas concentrat pe liniștea din mașină și respirația grea a lui Jungkook. Părea nervos pe situația de față, încordat sau anxios. Părea că nu era sigur pe sine de ceva, iar pentru că Taehyung se putea îngrijora indiferent de persoană, a vrut oarecum să deschidă gura doar pentru a spune ceva, însă de parcă Jungkook a știut asta, a accelerat, făcându-l pe Taehyung să-și întoarcă privirea spre drum. Dar de parcă nu ar fi fost de ajuns că se aflau într-o situație dificilă, Jungkook încă conducea cu viteză, iar semaforul era pe culoarea roșu. Nu erau prea mașini pe stradă, dar---

"Hei, hei, oprește mașina. Semaforul e roșu."

A privit cum ochii celuitat s-au mărit destul de tare încât să-l facă suspicios, apoi a redus viteza mașinii până când s-a oprit la timp. Părea mult mai anxios---Taehyung ar fi vrut să mai fie cineva în mașină cu ei.

E prea stresat în legătură cu căsătoria asta neașteptată?

Taehyung voia să afle răspunsul.

___

"Sper să nu mă mai obligați niciodată să fac asta. Aproape că---aproape."

Până la urmă, această zi s-a dovedit a fi una super îngrozitoare. Nu doar că viața lui se va schimba din momentul în care se va căsători peste o săptămână cu un necunoscut, dar și faptul că----va trebui să fie un defect în viața unui om care arăta perfect. În unele cazuri ca și acestea, Jungkook s-ar fi dus să vorbească cu prietenul său cel mai bun, însă cum în acest moment era nevoit din punct de vedere mintal să vorbească serios cu familia lui, a condus spre casă lent, încercând să se calmeze, rămând cu gândul la momentele precedente. Totul era ciudat, iar acea ciudățenie cu siguranță nu o să devină ceva perfect normal în următoarele luni pentru el. Existau câteva probleme mari în acea căsătorie pe care, cu siguranță, Taehyung nu o să le afle în acel an și jumătate. Aproape doi ani din viața sa în care putea să-și privească mai mult dorințele pe care oricum nu ar fi ajuns să le îndeplinească. Jungkook voia să fie alături doar de familia sa---singur în cel mai rău caz. Nu avea nevoie de o altă persoană să-i țină companie de care nu i-ar fi păsat.

"A fost doar o distragere, Jungkookie. Concentrează-te pe ce e mai important; urmează să te căsătorești iar asta înseamnă că în sfârșit am șansa să-ți aleg costumul."

Jeon Yiren, sora lui cu doi ani mai tânără de cât el —Jungkook având douăzeci și patru—, părea a fi foarte încântată de faptul că fratele ei mai mare urma să se căsătorească. Pe Taehyung nu îl cunoaștea, însă din câte i-au spus părinții ei cum ar arăta acesta, era sigură că nu era un băiat urât. Era fotograf---lui Jungkook îi plăcea fotografia, acesta fiind primul lucru pe care îl aveau în comun.

Deisgur că Jungkook făcea poze doar în alb și negru.

Lui Yiren niciodată nu i-au plăcut non culorile alb și negru, însă pe Jungkook îl atrăgeau foarte mult---și știa foarte bine că era legat de ele definitiv. Nu avea curajul să aducă niciodată în discuție acest aspect. Deobicei Jungkook numai era aceeași persoană calmă când cineva îl întreba care era culoarea sa favorită---era o informație pe care familia lui niciodată nu va avea curajul să i-o spună cuiva---după toate acele lucruri.

"Dar ce are costumul de la muncă? Și acesta e de la aceeași firmă de unde vrei tu să-l cumperi pe---acela. Nu e nimic speci---"

"Jungkook, te căsătorești."

"Cu un băiat---pe care l-am văzut doar o dată. Sau de două ori mai exact."

Dar Jungkook știa că oricât de mult s-ar fi plâns că asta încă era o alegere nedreaptă, contractul era deja făcut, iar peste o săptămână urma să fie semnat, împotriva dorinței sale.

___
Știu că unora nu vă place drama, ci doar fluff-ul, dar o carte romantică nu e carte romantică dacă totul e doar dulce, nu și sărat.

Oricum, one of a kind nu o să fie ca ttof---o să existe secrete, dar nu o să dureze prea mult până când voi face totul clar, fiindcă după asta, urmează partea mai grea.

Necorectat.