Chapter Twenty-Five

701 64 10
                                    

CHAPTER TWENTY-FIVE
flamboyant

Câteodată Taehyung uita că mai avea și alți prieteni cărora ar trebui să le povestească despre noua lui viață, în afară de Seokjin, care a devenit puțin cam ciudat în ultima vreme---ciudat într-un mod bun de a spune. Vremea se încălzea din ce în ce mai mult, fiind începutul lunii mai. Acea vreme caldă însemna că în sfârșit Jungkook nu va mai atrage privi absurde din cauza ochelarilor pe care i-a purtat chiar și iarna---iar în al doilea rând însemna că peste două luni mai exact se împlinea un an de când s-au căsătorit, asta însemnând și că mai rămâne în sfârșit doar jumătate de an. Taehyung chiar nu știa cum ar trebui să se simtă în această privință. Emoțiile lui se amestecau atât de tare încât nu mai știa cum ar fi trebuit să se simtă cu adevărat. Park Jimin și Jung Hoseok erau foștii săi colegi atât din liceu cât și din facultate, iar la fel cum ar fi fost de așteptat, a păstrat o legătură strânsă cu aceștia, chair dacă cea cu Seokjin era una mult mai specială decât aceasta. Ei erau de asemenea persoane de încredere care știau despre adevărul care se ascundea în spatele acelor zâmbete false pe care Taehyung și Jungkook le afișau atunci când erau întrebați despre în ce mod le mergeau căsătoria. Jimin într-adevăr a fost și martor o dată la una dintre certurile lor.

Nu era o zi liberă, Taehyung chiar ar fi trebuit să fie la studio, dar înainte de toate, studioul era al lui și al lui Seokjin, așa că nimeni nu le puteau spune că nu aveau voie să își țină studioul închis pentru o zi. Seokjin își petreacea timpul liber făcându-le părinților lui o vizită, în timp ce Namjoon încă lucra. Știind că Hoseok și Jimin mai mereu sunt pierde-vară, a hotărât că ar fi frumos dacă ar lua prânzul împreună la pizzeria pe care o frecventau în timpul facultății, nu prea departe de compania lui Jungkook, de asta după întâlnirea lor, Taehyung voia să îi facă o vizită acestuia. Nu au fost întrebate acel tip de întrebări până în acest moment, doar câteva vorbe schimbate între ei și râzând când unul dintre ei își aducea aminte de pe vremea când erau în liceu și facultate, nu era de parcă au absolvit facultatea cu un an în urmă. Cam asta s-a discutat la masa lor până când Hoseok a vrut să schimbe subiectul spre unul pe care Taehyung voia să îl păstreze pentru final. Chiar dacă știau că nu exista nimic romantic în acea așa zisa lui relația cu Jungkook, totuși știau putea a fi un au știut, dar nu mai știau ce s-a mai întâmplat. Ei bine niciunul dintre Jimin și Hoseok nu au întrebat despre asta, dar fața lui Hoseok spunea că voia să o facă în orice moment; Taehyung se temea că va trebui să treacă din nou printr-o conversație ciudată. Pe Seokjin îl înțelegea într-un fel, dar cei doi nu îl cunoșteau pe Jungkook deloc, la fel cum și el în special o făcea.

"Nu ai mai vorbit atât de mult cu noi în ultimul timp. Ultima dată când am vorbit, voi doi erați în acel stadiu dubios: îl urăsc, nu mai pot aștepta până când contractul e gata," Hoseok a spus, ștergându-și lacrima falsă de la ochi. "Dar mă gândesc că cel mai probabil ați ajuns la un alt stagiu: eh, nu e exact la fel cum mă așteptam."

"Am crezut că suntem aici pentru a mânca și---poate că voiam să vă spun asta după ce îmi terminam porția."

Jimin a intervenit. "Nu lăsa pe mâine ce poți face azi."

"Dar nu vă spuneam mâine, vă---nu înțeleg de ce încerc să găsesc logica la așa ceva. Și legat despre ca ai spus, încă e ultimul de pe lista persoanelor mele favorite."

"Dar totuși e pe lista persoanelor tale favorite, e un început," Hoseok a spus din nou, primind privirea aceea aproape supărată a lui Taehyung. "Haide, dezvoltă, nu creea, eu ți-am spus în liceu că aproape---ouch, Jimin! oh haide."

Nimeni nu voia să audă despre acea poveste a lui Hoseok.

Taehyung a râs puțin, privindu-l pe Hoseok cum își mângâi brațul tocmai ciupit de Jimin. "Dacă nu ne spui nimic, chiar mă jur că am să îi arăt lui Jungkook o poză cu tine de la liceu, până și cel mai serios om de pe planetă nu ar rezista să nu râdă din cauza acelei poze. Tu și părul scurt, aproape ți se vedea și scalpul, în aceeași poză---nah."

ONE OF A KIND Where stories live. Discover now