Un strop de iubire intr-un ocean de sarcasm

Capitolul 9 - Un weekend ravasit -

-Haaa! Am castigat pariul!zise Angel luand-o pe Karin de mana si o trase in baie.

-Nenorocitule!

-Poftim? Ce vad eu aici? Te oftici ca ai pierdut, prinseta scumpa?

-Sa nu mai imi zici asa niciodata!se revolta ea.

-Bine, bine. Uite, Dany o sa vina maine dimineata. La 10 vreau sa fii la mine deja.

-Ce? E sambata! Tu vrei sa fiu treaza la ora aia?

-De fapt, draguta, vreau sa fii deja gata si sa suni la usa. Nu e ca si cum am sta asa de departe, rase el.

-Si daca nu vreau?

-Nu imi imaginam ca te-ai ofticat asa de tare incat nu vrei sa respecti pariul.

-O sa respect pariul! La 10 fara un sfert sunt la tine, boule!

-Si mai usor cu jignirile, domnisoara!

Karin nu-i raspunse, doar alerga spre clasa, caci se sunase de ceva timp. Nu prea vorbi cu Maria in acea zi. Dar incerca sa se poarte cat de cat normal cu ea, ca si cum nu se intamplase nimic. In fond, ceea ce o durea era ca pierduse pariul, nu ca Maria s-a sarutat cu Angel, avand in vedere ca ea nu insemna nimic pentru el. Maria era doar o distractie, si amandoi stiau asta. Daca ea avea sa sufere, n-avea decat sa se planga la altcineva! Karin o avertizase de multe ori in privinta lui Angel.

A doua zi dimineata, fata abia se trezi la ora 8.10. Era necesar sa se trezeasca la aceasta ora. Isi facu parul cu drotul, isi dadu unghiile cu o oja de un albastru inchis si se imbraca in niste blugi stramti inchisi la culoare, isi puse un maieu alb pe care scria „rock on” in stil urban, pe deasupra isi luase un hanorac alb si finut. La gat isi puse un lant din argint cu o stea cu pietricele, isi puse niste cercei mici si rotunzi, care straluceau, si nu in ultimul rand o bratara la mana de care atarnau mai multe obiecte micute: un zar, un mar, literele „love” si o steluta. Apoi se ocupa de machiaj si la 9.40 era gata. Fiind iarna ii lua ceva sa isi puna geaca, cizmele, dar la ora 9.45 fix suna la usa lui Angel, insa nimeni nu raspundea. Karin insista si intr-un final, il vazu pe baiat cum iese in curte in papucii de casa si cu o haina pe el, dar se puteau observa pijamalele pe dedesubt. Ii deschise usa cu un sictir obisnuit.

-Cat e ceasu’?

-Tu ai innebunit? M-ai pus sa vin la ora asta, si tu nici macar nu te trezisei!?

-Ce zi e azi?

-E sambata, prostule! Vine vara-tu!

-Aaa, azi e sambata aia. Bine, hai intra, ca am inghetat aici.

-Ce e in capul tau? Stiu ca e gol, dar chiar atat de gol!?

-Hoo, nu mai tipa asa, ca te aud! Am baut si eu aseara cu colegii.

-Pentru ce?

-Pentru ca putem! In fine, ma duc sa fac un dus repede, ma schimb si in 15 minute sunt gata.

-Cand vine Dany?

-Pe la 12-1.

Karin ii dadu o palma.

-Auu!! Asta pentru ce a mai fost!?

-E doar 10 si tu m-ai chemat la ora asta ca sa aflu ca Dany vine la 12, 1 chiar!?

-Calmeaza-te, fata. Mama nu e acasa. Trebuie sa faci mancare. De aia te-am chemat.

-Angel, esti culmea, CULMEA! Eu nu stiu sa gatesc! Prostule, ma duc acasa!

-Stii ceva? Du-te! Oricum n-am nevoie de tine! Nu poti sa faci si tu un lucru pana la capat! Mare chestie era sa iei niste prafuri de-ale lu’ maica-mea si sa faci niste crema pentru prajitura din ele. Si apoi sa scoti carnea din frigider, ii puneai niste condimente, o bagai la cuptor si gata! Puteai sa faci si tu o portie speciala pentru Dany, sa-l tratam „cum se cuvine” si iesea totul perfect! Dar nu, tu trebuie sa te plangi nonstop! De ce n-ai plecat inca!?