Un strop de iubire intr-un ocean de sarcasm

Capitolul 1 - Nu ma bucur sa te vad, Dany -

De doi ani, Karin si Angel merg impreuna la liceu si se intorc impreuna de cate ori orarul lor coincide. Acest loc este campul lor de lupta preferat: in primul rand, amandoi sunt populari, in al doilea rand, au cucerit si au infrant multe inimi, iar in al treilea rand, dar nu cel din urma, au adus barfe de tot felul, la urechile ascultatorilor (care sunt multi din fericire) si am putea spune, intr-un mod mai pentru secolul al XXI-lea, ca joaca rolul unor entertaineri. Karin este deosebit de frumoasa, avand parul saten si ochii bleu - combinatie rar intalnita. Nu este prea inalta, dar chipul ei placut atrage privirile tuturor. Angel, are niste ochi albastri mari in care te pierzi efectiv, iar parul lui negru il invaluie intr-un mister sexy, atuu care topeste inima oricarei fete. La cei 18 ani pe care ii are impliniti, este exagerat de sigur pe el si incapatanat. Karin il ajunge din urma, bineinteles.

*La liceu*

**Andrea & Fabiola - colege de clasa cu Karin.**

-Sa vezi ce am auzit! Angel si Karin sunt impreuna! spuse Andrea.

-Nu te cred, fata! Arogantii aia se urasc de moarte! replica Fabiola.

-Uite-i ca vin acum pe coridor! Si se tin de mana! zise cealalta fata.

-Nu pot sa cred ce vad! ramase uimita Fabiola.

Angel auzi si ii spuse in soapta lui Karin "Nici sa nu crezi!" si zambi cu zambetul acela cuceritor.

-Fetele fac crize ca ai prietena, spuse Karin, doar ca mica noastra piesa de teatru o sa se incheie curand, pentru ca mie nu imi mai aduce avantaje.

-De ce zambesti iar de parca ai fi muma padurii? o intreba baiatul.

-Ce glumet esti tu, puiule, punand accent pe ultimul cuvant deoarece trecuse pe langa cele doua colege.

-Puiule!?izbucni uimit Angel. Incredbil! Mi-ai zis tu asa! 

-Nu te mai flata singur, stii de ce ti-am zis asa. Ma duc in clasa acum. Mana mea nu mai suporta sa te atinga.

-De ce? Ti-e frica sa nu iei si tu putina inteligenta?

-Nu ti-a mai ramas niciun gram de cand te-ai apucat de jocuri video (Angel incepand sa joace jocuri video de la varsta de 5 ani).

-Defapt, de atunci mi-am dezvoltat imaginatia.

-Merci ca m-ai adus pana la clasa, zise Karin ignorand laudele "iubitului" ei, caci daca l-ar fi bagat in seama ar fi inceput sa se certe, s-ar fi dat de gol si sigur lumea ar fi observat ca defapt nu sunt impreuna si se prefac pentru inca un capitol in viata lor de liceu plictisitoare.

*In drum spre casa*

Liceul nu era prea departe si de multe ori Angel si Karin mergeau pe jos, pentru a evita cunostintele comune in transport public. Asa, in plina strada, puteau sa-si arate adevarata ura pe care o aveau unul fata de celalalt. De ce se urau, nu se stie exact. Probabil fiecare gasea ceva mai interesant in celalalt, caci nu semanau chiar asa de mult. Erau amandoi la sectia de matematica-informatica, dar Angel excela la chimie, matematica, biologie, pe cand Karin mai avea putin si pica la aceste materii. Le ura, pur si simplu. Singurul motiv pentru care se afla la acest profil, era ca romana o ura si mai tare, iar biologia nici nu intra in discutie. Dar deajuns cu materiile! 

Aceasta zi nu se dovedi prea grozava, deoarece "cuplul" se intalni cu varul lui Angel, Dany, care nu aflase de adevaratele lor fete, si asta pentru ca nici unul dintre cei doi nu il suporta, avand in vedere ca intotdeauna se dadea mare. Nu ca ei nu ar fi facut asta niciodata, dar Dany era insuportabil de-a dreptul. Ochii aceia ai lui de un albastru deschis minteau la fel de simplu ca si cum tipul ar bea apa. Reusise s-o minta si pe Karin, zicandu-i ca era indragostit de ea. Si nu-i spusese la modul banal, chiar incercase niste tehnici care reusisera sa-i cucereasca inima pentru un timp. Dupa ce se plictisi de ea, ii turna efectiv in fata ca totul fusese o joaca pentru el, o provocare pentru propriul orgoliu; dar aceasta e o alta poveste. Ideea de baza era ca Angel avea cu cine sa semene si impreuna cu "prietena lui" facea o echipa grozava.

-De cand sunteti la liceu, mereu veniti amandoi!spuse Dany.

-Desigur, doar suntem prieteni buni, spuse Angel si o ia de gat.

-Cred ca o sa iau raie, zise Karin extrem de incet.

-Ce spui draga mea? nu se putu abtine Dany.

-Angel greseste. Suntem defapt prieteni foarte buni!

-Da, am auzit mai nou, ca sunteti iubiti, dar asta e o farsa evident. 

-Se numeste relatie secreta, nu farsa, zbiera Angel la el.

-Ooo, dar iti pierzi calmul repede, varule. Eu doar speculam... intentionez sa aflu adevarul din gura voastra, dar daca tu spui ca este secreta, atunci eu sunt ca un mormant.

-Ai putea fi in mormant, zise Karin pe o voce dulce.

-Ce glumeata esti tu, ca intotdeauna. Dar iti inteleg furia. Probabil te oftici ca sunt mai bun decat actualul tau iubit secret, accentua Dany ultimul cuvant.

-Da, ai dreptate, un tafnos ca tine, mincinos pe deasupra cu siguranta e mai bun decat inteligentul si glumetul de Angel.

Cei doi baieti o privira putin mirati, caci o astfel de descriere fantastica, se poate spune, nu mai intalnesti din gura fetei. Una e sa se prefaca a fi cu Angel, si alta e sa il laude chiar in halul asta. Sunase putin fals, poate chiar prea fals, dar intentiile ei erau sa il faca pe Dany sa se simta prost cu orice pret. Daca mai era nevoie de alte adjective la adresa lui Angel, le-ar fi folosit. Poate ca il ura pe Dany, nu neaparat pentru ca isi cam batuse joc de ea, ci pentru ca mereu isi dadea seama cand ei erau falsi. Poate o spunea din pura rautate, dar mereu ghicea adevarul, uneori si fara sa isi dea seama.

-Stii, Dany, chiar nu ma bucur sa te vad, spuse Karin.

-Cat sarcasm in vocea ta. Dar stati linistiti. Nu am venit sa va stric relatia sau secretul, trebuie doar sa merg la matusa (mama lui Angel) si sa-i duc ceva din partea mamei.

-Deci o sa ramai in seara asta la noi?

-Nu, Angel, am... treburi apoi, ezita acesta in a da o explicatie.