Un strop de iubire intr-un ocean de sarcasm

Capitolul 14 - Valentine's Day -

----Imi cer scuze ca nu am reusit sa pun capitolul ieri. Aveam idei, dar nu am reusit sa-l termin inainte de 12 noaptea, si cum deja se facuse 15, am zis ca il termin astazi. Sper sa va placa.----

Karin era racita. Era o saptamana de scoala ca o vacanta pentru ea, caci statea acasa in pat. Se uita la filme toata ziua sau dormea. Nu era chiar asa de grav, dar nu prea avea chef de nimeni. Avea o cutie de ciocolata langa ea si nimeri un film despre Ziua Indragostitilor.

-Ce sarbatoare tampita! O urasc!

In timp ce se derula filmul, isi aminti de cum fusese 14 februarie anul acesta pentru ea. Cu cateva zile inainte, se intalni cu Larisa.

-Karin, vine Sfantul Valentin! Ce-i duci lu' Angel?

-Ce sa ii duc eu prostului aluia?

-Dar va iubiti, trebuie sa-i duci ceva.

-Nimeni nu iubeste pe nimeni.

-Karin, nu mai fi asa orgolioasa.

-Ooo, dar stii ceva? Ai dreptate. Trebuie sa-i duc ceva, ranji ea.

-Asta nu suna prea bine, se gandi Larisa.

-Nici nu ar avea de ce. Adica nu ii dau mai mult decat merita, stai linistita.

-Pai, dupa parerea ta, incepu prietena ei, Angel nu merita nimic mai mult decat o bomba atomica pe gat. Sau hai sa nu exagerez chiar asa, doar o grenada ar fi de ajuns.

-Ma cunosti destul de bine, zise Karin uitandu-se mirata.

-Deci, la ce te-ai gandit?

-Oh, nu are importanta. Iti spun dupa ce i-l dau.

-De ce? Ca sa fie super exagerat si sa se supere pe tine?

-O sa-i placa.

-Nu cred.

-Ba da, Larisa, nu-ti face probleme.

-Uneori imi e mila de el.

-Mie nu.

Inca 2 zile si venea Sfantul Valentin. Karin facuse pregatirile necesare. Acum trebuia doar sa astepte sa treaca timpul si daca nu o suna Angel, va trebui sa il sune ea. Era o durere mare, dar trebuia s-o faca si pe asta. Era mai important cadoul decat orgoliul ei.

-In sfarsit!se trezi ea in dimineata de 14 februarie. In sfarsit a venit ziua asta! sa-mi verific pagina de facebook. Mda, niste ratati imi dau cerere si mesaje, nimic interesant... Inca e dimineata. Sa ma pregatesc de liceu.

La scoala, nu prea dadu de Angel. Mai venisera cativa colegi din clasele mai mari sa ii ofere ciocolata, ea accepta doar cadourile, normal. Angel din pacate, termina cu o ora mai devreme. Ea nu apuca sa vorbeasca cu el si era cam trista. Pleca spre casa, cand cineva o apuca de mana.

-Unde mergi, frumoaso?

-Ce vrei?

-Cum adica ce vreau?ii spuse Angel. E sarbatoare astazi. Si poate n-om fi noi cine stie ce apropiati, dar ar fi urat sa nu te scot undeva.

-Ce idee diabolica mai ai in minte?

-Niciuna. Vreau doar sa mergem sa mancam ceva. Stiu un loc dragut, dar daca nu ai incredere, alege tu. Nu am nimic impotriva.

-Serios?intreba ea suspicioasa.

-Da, normal. Ar trebui sa facem pace, nu crezi?

-Hmm... bine, sa zicem. Dar aleg eu locul.

-Sigur, cum vrei.

Angel si Karin mersera la un restaurant din centrul orasului. Era un local linistit, fara prea multa lumina, cu geamuri fumurii, dar se vedea dinauntru. Isi luara fiecare cate o pizza si cola.

-Ma mai iubesti?zise deodata Angel.

-Poftim? Nici nu te iubeam.

-Eu da. Ti-am luat un cadou.

-Bineee... nu aveam de gand sa ti-l dau, dar si eu ti-am luat ceva, spuse Karin si scoase din geanta o punga cu o cutie destul de mare.

Facura schimb de cadouri cam suspiciosi si continuara sa vorbeasca despre una, despre alta ajungand la un pact sa desfaca fiecare cadoul acasa sa vada surpriza.

Karin ajunse acasa si desfacu o cutie frumos impachetata. Inauntru era exact ce isi dorea: un tort de fructe si cu frisca.

-Ahh, poate trebuia sa ii iau si eu ceva ca lumea.

Desfacu ambalajul, isi lua o furculita, caci ea manca tortul cu furculita si se avanta spre o bucata de portocala.

-Yum, e super bun.

Lua apoi si niste frisca si gasi o felie de kiwi care arata foarte bine. O lua usor cu furculita fara sa o infiga in fruct, caci era prea fragil.

-Auu!!! Ce dracu’ e asta!?

Scoase fructul in palma, caci nu se putea mesteca. Se holba la el si injura. Mai incerca apoi cateva fructe. Unele erau reale, frisca era buna, iar altele erau din...

-PLASTIC! Il omor! Il strang de gat! Il torturez ca in filmele Saw! Il tai! Il craaaaaaaaaaaaap!

Intre timp, Angel desfacu si el cutia frumos ambalata cu albastru inchis si inimioare bleu. Descoperi o alta cutie. O deschise, si inauntrul ei era o alta, care era legata cu o funda.

-Asta sper ca e ultima.

Nu era, bineinteles. Mai descoperi o cutie, si apoi inca una, si inca una, pana cand nu le mai numara, caci nu mai avea rost. Statu vreo jumatate de ora sa desfaca toate fundele de la toate cutiile in alte cutii. Intr-un final ramasese o cutiuta. Era cea mai mica si Angel jura ca daca nu era ultima avea sa i le bage pe gat pe toate. Spre fericirea lui chiar era ultima.

-In sfarsit! Bine ca si cadoul asta e impachetat! Frateee! Ce a putut sa faca nebuna! Merita din plin tortul meu!

Rupse nervos punga de hartie ce inconjura un...

-Pandantiv cu „hello kitty”!? Fata asta isi bate joc de mine. Macar tortul meu era jumatate adevarat. O s-o bat intr-o zi. Si nu cu o floare, ci cu un ghiveci in cap.

Lua ultima cutiuta, pandantivul, se incalta, isi puse geaca si se pregati sa plece. Deschise usa si dadu chiar de Karin.

-Pe tine te cautam! Esti tampita la cap, un pandantiv cu „hello kitty”? Si faza cu cele 1000 de cutii m-a enervat maxim!!

Ea zambi sarcastic, si avand tortul cadou in mana i-l puse deodata pe toata fata.

-Cadoul meu te-a enervat maxim? Ce sa mai zic de fructele tale din plastic. Si macar daca erau toate! Vezi!? Daca stiam ca imi faci un cadou frumos iti dadeam si eu ceva normal. De fapt, ti-am luat si ceva care ti-ar placea, dar n-o sa iti dau. O sa il arunc in foc! Si ca sa vezi ca nu mint, ii fac poza intai!

Angel ofta adanc, gusta putin din frisca de pe fata lui si zise:

-Si-mi placea geaca asta. Sper sa se mai curete. Dar cu o nebuna ca tine, ce sa ramana intreg? Dar... am o idee!

Baiatul zambi aproape razand si o prinse de mijloc si o saruta.

-Yuuck! Yuuck! Aaa, ce faci!? Ma murdaresti!tipa Karin.

-Asta era si ideea! Acum sunt dulce, saruta-ma!

-Niciodata!

-Ei, nah!