Un strop de iubire intr-un ocean de sarcasm

Capitolul 15 - „Incapabila de a spune <<te iubesc>>" -

Luni dimineata Karin si Angel iesira din casa in acelasi timp. Nu se mai intamplase de cateva luni lucrul asta. Nici macar nu se salutara, doar se privira cu ura, dupa care atentia le fu captata de ceva mult mai interesant.

-Daniel!?

Karin ii spunea „Daniel” lui Dany doar in doua cazuri: cand o enerva prezenta lui si cand era surprinsa de el, ultimul caz intamplandu-se destul de rar. Baiatul cu ochi albastri ca cerul senin, dar rece, statea in fata strazii ei cu un buchet de trandafiri albi si rosii.

-Vreau sa-mi cer scuze. M-am purtat ca un idiot la bal. M-am dat in spectacol si nu trebuia. Stiu ca asta nu te incalzeste cu prea mult, dar daca pot face ceva mai mult sa-mi spui.

Karin lua florile, ii multumi, le duse in casa si apoi se intoarse. Angel era pe partea cealalta continuand sa se uite la cei doi.

-Hei, tu, de acolo, n-ai televizor acasa?i se adresa Karin.

Angel simti un gol in stomac. Se purta cu el de parca nici nu-i stia numele. Isi flutura cheile de la masina in mana, zambi cu ura si pleca. De curand, isi luase masina si asteptase ca ea sa-l felicite, lucru ce nu se intampla niciodata. Asa ca pana la urma accepta situatia si se adapta.

Karin il lasa pe Dany s-o duca la liceu.

-Vreau sa te sustin, ii spuse el. Nu-mi pasa daca vrei sau nu sa fii cu mine. Ideea e ca nu trebuie sa-i infrunti pe toti singura azi.

-Apreciez.

Cand ajunsera nimic special nu se intampla. Doar alte perechi de ochi care ii priveau. In rest nimic deosebit. Karin il saruta scurt pe buze si pleca. Daniel ramase o clipa in urma s-o priveasca si zambi. Nu era cea mai fericita situatie din lume, adica nimeni nu stia care vorbise serios sau cand, dar era un inceput. Ce avea sa se intample mai departe ramanea un mister pentru toti cei implicati.

La liceu, fiind a 12-a, Angel avea filosofie si cu ocazia asta astazi trebuia sa predea un proiect la ultima ora. Avusese de descris o persoana pe care o stia foarte bine fara sa-i spuna numele si de preferat sa nu fie din clasa ca sa nu se simta nimeni stanjenit. Intr-adevar aducea putin a psihologie aici, dar profesoara le spusese ca va util si pentru filosofie. Ii veni randul in sfarsit sa citeasca lucrarea, cand pe usa intrara in sala toti elevii de la 10 C.

-Asta e blestem, nu gluma, mormai el.

Karin era pe undeva pe la mijloc si cand il vazu in fata clasei facu ochii mari. „De ce e asta aici? Sa vezi ca acum o sa vorbeasca si o sa se dea mare! Dar eu am sa-i dau peste nas!”

-Buna ziua, doamna profesoara de filosofie, spuse directoarea. Imi cer scuze ca va intrerup ora, dar profesoara de romana de la 10 C a trebuit sa plece si nu avem cui sa-i lasam. I-am trimite acasa, dar nu avem voie. Eu i-as fi lasat in clasa, dar inafara faptului ca or sa incerce sa plece pe rand mai fac si galagie.

-Nu e nicio problema, spuse profesoara. Sunt destule locuri pentru toti. Dupa ce se aseaza toti, Angel, poti incepe sa citesti.

-Desigur... Ca sa stie toti; am avut un proiect: de realizat descrierea unei persoane pe care o cunoastem. Personal, nu stau sa ma gandesc la trasaturile unei persoane in detaliu, dar cu ocazia asta am descoperit cat de multe stiu despre ea.

In spate se auzira tot felul de sunete cum ca Angel ar fi indragostit si ca a scris despre o fata. Bineinteles ca ajunsera si la urechile lui, dar nu reactiona.

-Pot sa incep sa citesc?

-Da, ii raspunse profesoara.

-Poate sunt dur ca incep cu defectele ei, dar eu pun raul in fata. Fiind incapababila de a spune „te iubesc” n-a putut niciodata sa fie pe deplin fericita. Mereu a fugit de compromisuri si si-a ascuns sentimentele. Are prieteni adevarati putini, poate chair niciunul, nu sunt prea sigur. E rea si in acelasi timp e naiva. Nu stie cand persoanele mint pentru ca ea minte tot timpul. Cand am cunoscut-o am crezut ca am innebunit. A fost prima fata care mi-a zis „esti urat”. Mi-a placut intotdeauna naturaletea cu care vede lucrurile, desi nici ea nu-si da seama de asta. Mereu priveste inainte, niciodata inapoi, orice s-ar intampla. Obisnuieste sa calce lumea in picioare, desi deobicei are un motiv pentru care face asta. Poate fi ranita usor, si doar ea stie ce e in sufletul ei. Nu a aflat nici pana acum ca eu inteleg. Ma crede un ignorant, exact ceea ce am vrut s-o las sa vada.

Angel facu o pauza, si se gandi „De aici zic ca e naiva si am distrus-o cu singurele cuvinte care pot s-o distruga. <<Nu te iubesc>>”.

-E vesela, ii place sa se distreze, e optimista, e energica. Ar fi o prostie din partea mea sa spun ca sunt indragostit, pentru ca am vazut dincolo de nenumaratele ei masti.

-Angel, incepu profesoara, este relativ bine ce ai scris, cautam o persepectiva subiectiva intr-adevar, dar tu te implici prea mult. Pare ca ai scris asta doar ca regreti ceva anume.

-Am scris despre ea, pentru ca mi se pare un subiect interesant.

-Este, dar aceasta „ea” e o persoana. Iar tu aici o tratezi ca pe un experiment.

-Credeam ca aceasta tema era un experiment.

-Nu chiar la modul asta. Dar e bine, iti voi da un 10. Poti sa te duci la loc.

Angel avu o mica supriza. Karin statea cu Maria pe locul lui.

-E loc si pentru tine, ii spuse prima fata.

Cele doua se ridicara, il lasa sa se aseze si apoi se pusera in bratele lui.

-Probabil te intrebi de ce nu suntem una intr-un colt si una in celalalt.

-Dar sa stii ca prietenia e mai importanta decat relatiile. Mai ales cu o persoana ca var-tu, zise Maria.

-Sunt surprins ca v-ati inteles, dar nu imi pare rau.

-Minti, dar nu conteaza, comenta Karin. Saraca fata de care ai scris. Are probleme mari.

Pe Angel il pufni rasul.

-Ce e asa amuzant?

-Ce stii tu despre fata aia? Poate pentru mine chiar a fost speciala. Si nu conteaza ce am scris, eu stiu ce am vrut sa zic.

-Si ei i-ai declarat ca n-o iubesti?il lua Karin in ras.

-Nu, aia a fost doar pentru tine. Nu stiam ca a aflat si Maria.

-Era acolo, chiorule.

-Ma rog. Cum ziceti voi.

-Inteleg de ce l-ai vrut pe var-su, i se adresa Maria prietenei ei, iar tu intelegi de ce nu l-am mai vrut.

-Corect, rase fata.

Angel o privi atent. Isi tinea mainile impreunate pe banca. Era agitata. Stia ca era nevoie de curaj sa spui ca nu iubesti o persoana cand de fapt... Dar cea mai curajoasa fusese ea, stand aici ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum toate erau pe linia de plutire, ea fiind in centrul atentiei.

Singurul motiv pentru care Maria nu se certase cu ea, era pentru ca ii placea de Angel, si spera ca el s-o vada altfel acum ca n-o iubea pe Karin, ca avusese grija de ea in seara balului, ca totul parea a reveni la normal. Pana cand si Karin parea mai putin prefacuta decat deobicei. Apele se calmau.

-Karin? Tu ai spus vreodata cuiva „te iubesc”?o intreba Maria.

-De ce as spune ceva ce nu simt?

-Normal, ai un suflet de piatra doar, interveni Angel.

-Tu habar n-ai!

-De ce crezi ca mi-am irosit timpul cu tine? Stii care a fost faza atunci cu Dany si pariul? Stiam ca tu nu iubesti pe nimeni asa ca am vrut s-o dovedim. Pariul n-a fost de fapt cine te cucereste primul, ci cui ii vei spune un fals „te iubesc” prima data. Dar bineinteles ca nu ai spus.

-Asta era pariul? Bine, atunci pentru prima oara in viata mea o sa fiu sincera. De fapt i-am raspuns lui Dany la bal. Dar n-ai fost acolo sa auzi. Poti sa il intrebi daca vrei.

Angel o privi impietrit si in pauza il suna pe varul lui. Daniel ii confirma spusele si ca printr-o oglinda, toate cuvintele ramasera dincolo, ca niste biete suflete ratacite. Totul capata un nou sens. Nu doar ca nu o distrusese pe fata asta, ci o impinse sa-si spuna sentimentele fata de baiatul pe care-l ura de moarte. Angel ramase cu telefonul in mana desi conversatia se terminase demult si-si dadu seama ca nu pe ea o distruse, ci pe el.

-Oare chiar il iubeste pe el? M-am increzut prea mult...