Un strop de iubire intr-un ocean de sarcasm

Capitolul 8 - E prietena ta? -

Maria privi in jos si urma un moment de liniste pentru ca le fu servita mancarea.

-De cine fugi?

-De ce ti-as spune tie?

-Stii, as aprecia daca nu ai mai fi atata in ofensiva. Eu nu incerc sa ma joc cu tine. Vreau doar sa il ajut pe Alex si sa fac conversatie.

-Te dai la mine, Angel.

-Bine, recunosc ca imi place de tine, dar asta nu va schimba cu nimic lucrurile.

-Da, ai dreptate. Nu le va schimba.

Angel isi scoase telefonul mobil si dupa ce se uita putin la el il scapa pe jos intentionat aproape de Maria. Aceasta, fara sa-si dea seama se apleca dupa el, la fel ca si baiatul si se intalnira fata in fata.

-Ai facut asta intentionat.

-Zambeste, ii spuse el.

Ea zambi desi nu intelegea de ce, pentru ca oricum nu avea cum s-o vada Alex, dar Karin care era inspre geam o vazu perfect.

-S-a intamplat ceva?intreba Fernando.

-Nu...

-Te-ai schimbat la fata deodata.

-Vad ca Maria si Angel si-au dat intalnire. Stai, nu te intoarce!

-Deci iti place de el.

-Nu.

-Stai linistita, suntem prieteni. Poti sa-mi spui.

-Nu-mi place de Angel! A fost un timp... anul trecut. Acum nu mai simt nimic. Doar ca mi-e putin teama pentru Maria, sa nu se joace cu ea.

-Asta face Angel cu fetele?

-In general da...

„Asta a fost pe aproape. Doamne, cum sa creada ca-mi place de Angel!? Orice, dar nu asta!” – isi zise Karin. Intre timp, Maria si Angel terminara de mancat.

-Acum e momentul, ii spuse el.

-Momentul sa ce?se uita Maria nedumerita la el.

-Sa incepi scenariul in a ma saruta.

-Cum?

-Eu inteleg ca nu esti o actrita grozava, dar totusi... tu nu stii sa cuceresti un baiat?

-Ma insulti, Angel!

-Atunci, arata-mi ce poti!

„Prostuta... e usor de manevrat. Nu stiam cat de bine imi va prinde ora de psihologie de anul asta. Si psihologie inversa: preferata mea!” – se gandi Angel zambind fermecator. Maria lua un servetel si-l sterse usor pe obraz.

-Te-ai murdarit de ceva. Stai asa, spuse ea zambind.

-Ooo, ti-ai scos armele. Imi place.

-Nu te flata singur.

-Nu serios, chiar sunt curios cum o sa faci sa ma saruti asa din senin.

Angel ii lua mana usor spunandu-i „ajunge” pe un ton cald. Ea se prefacu uitandu-se la ceas si luandu-i iar mana.

-Scuza-ma, spuse.

-Nu-i nimic, ii zambi el. Te grabesti?

-Cred ca ar trebui sa ajung acasa.

Se ridicara amandoi de pe scaun si se pregateau sa plece. Maria ii spuse sa stea pe loc si-i aranja gulerul de la camasa de scoala. Karin tocmai ce fusese la baie si cand se intoarse Fernando ii spuse:

-Cred ca trebuie sa vezi asta. Uita-te la Angel si Maria.

Karin privi cum cei doi „ce naiba faceau!?” – fura cuvintele din mintea ei. Verbul era pus intentionat la trecut, pentru ca in prezent ii era greu sa creada ceea ce vedeau ochii ei. Maria il lua apoi de mana si ii spuse ceva, ce nici Alex nici Karin nu reusira sa inteleaga nici din gesticulari nici din miscarea buzelor, si apoi o vazura pe colega lor de la scoala cum se apropie de Angel si-l saruta. El ramase neclintit pret de cateva secunde dupa care ii raspunse la sarut.

-Imi pare rau, Angel, nu am vrut sa...

„Oare se preface? Chiar ii place de mine in momentul asta? Sarutul a fost real... n-am ce spune... dar...” – se gandi Angel, dar nu apuca sa spuna ceva caci Karin se grabea spre ei.

-E prietena ta?il intreba ea scurt.

-Da, raspunse el inainte ca Maria sa spuna ca totul a fost o neintelegere.

-Credeam ca ti-am spus cum e Angel. Sper ca stii in ce te-ai bagat. Si nici macar nu te-ai despartit de iubitul tau actual, primul, cel putin.

-Karin, lucrurile nu sunt asa...

-Poti sa faci ce vrei, ti-am spus ca nu ma intereseaza baiatul. O sa suferi, si te astept atunci sa vii la mine si sa-mi spui ca am avut dreptate.

Karin si Fernando plecara.

-Ce am facut?

-Ceea ce trebuia. O sa iti spun cum au stat lucrurile. N-am inselat-o. Doar viseaza si ea.

-Angel, e prietena mea, oricum!

El nu apuca sa mai spuna ceva, din nou, pentru ca de data asta veni Alex.

-Buna Maria. Angel.

-Salut, zise el. Asculta...

-E prietena ta?

-Nu!/-Da!spusera amandoi in acelasi timp, Angel avu primul raspuns, iar Maria pe cel de-al doilea.

-Alex, mie imi place de Angel.

-Frate, nu e ceea ce crezi. Nu e nimic intre noi.

-Lasa. Nu mai explicati. Inteleg... Eu o sa plec. Vorbim mai tarziu.

Dupa ce apele se calmara, cei doi reusira in sfarsit sa plece de la cafenea.

-Wow, asta a fost dur. Spune-mi, Maria, chiar stii sa te prefaci asa bine, sau dintr-un moment a incetat sa fie o piesa de teatru?

-Lucrul asta, Angel, n-ai sa-l afli niciodata. Gata, Alex o sa ma uite, Karin e suparata pe mine, Fernando nu stiu ce e cu el si revenim la momentul in care eu nu te suportam. Ma duc acasa.

Angel chema un taxi pentru ea si apoi pleca si el spre casa. Era putin cam nedumerit de cum il refuzase ea, dar era aproape sigur ca il sarutase cu adevarat si incetase sa se prefaca. Poate nu avea cum sa dovedeasca asta acum, dar cu timpul, ar fi reusit. Oricum ar fi, castigase pariul si asta era tot ce conta deocamdata. Ba chiar, reusise s-o faca si pe Karin geloasa. Il tratase ea cu indiferenta in momentul ala, dar stia ca in sufletul ei se naste o razbunare. Si era pregatit pentru acea razbunare, de fapt, nici nu mai avea rabdare sa afle deja. Intre timp, ea era deja acasa agitata in camera ei.

-Nu pot sa cred! A castigat blestematul ala de pariu! Si Maria a cedat din prima! Ce i-o fi spus!? Cu ce a convins-o sa fie cu el? Ea l-a sarutat! Doamne! Nu pot sa cred asa ceva! Nu e posibil! Acum sa ma astept la consecinte. Voi fi iubita lui in weekend. Ce consolare! L-as strange de gat si l-as taia in mii de bucatele dupa care l-as da la pasari! Da, nici macar nu merita sa-l manance un caine sau o pisica, ci o amarata de pasare! E un mincinos de prima clasa! Pana cand si Dany e mai de treaba!

Si zicand ultima fraza ii veni o idee grozava.

-Desigur, Dany... Dany! Cum de nu m-am gandit mai devreme la asta?

Fernando era singurul care avusese o zi grozava. Facuse rost de numarul Taniei, asistase la o scena de neuitat cu sarutul dintre Maria si Angel, auzise partea povestii a lui Karin in sfarsit si parca toate mergeau perfect. Adica, nu se plictisea, era pe cale sa fie cu fata visurilor lui. Hmm, ceva trebuia sa fie neinregula.