Capitolul 5 - Sa revenim la normal -

1K 44 3
                                    

Veni intr-un final si weekend-ul. Fernando o evita pe Karin de joi, pentru ca avea impresia ca il mintise. Nimeni nu ii confirmase acest lucru pentru ca toti cei pe care ii intrebase aveau versiuni diferite. Maria ii spusese ca prietena ei era iubita lui Angel. Tania, o fata de a 11-a ii spusese ca defapt nu se suportau pentru ca ii auzise odata certandu-se. Vlad, prietenul lui din clasa avea impresia ca ea fusese cu Angel si il inselase. Variantele au continuat...

Karin si Angel erau praf. Se intalnisera in dimineata aceasta acasa la el, pentru ca sa-si discute urmatoarele planuri.

-Ma uraste. Nu a vorbit cu mine. Imi zice sec "buna".

-Are si de ce sa te urasca.

-Angel, nu ma ajuti!

-Nu sunt aici ca sa te ajut.

-Oh, ba da esti! In caz ca ai uitat, vroiai sa o cuceresti pe Tania.

-Da... aia crede ca m-ai inselat.

-Ce aiurea, spuse Karin.

-Stiu. Cred ca am un plan...

Angel nu apuca sa zica ce anume ii trecuse prin minte, caci mama lui veni si o ruga pe Karin daca poate sa o ajute la bucatarie.

-Desigur, spuse ea zambind.

-Nu, lasa, mama, vin eu.

-Tu esti baiat, Angel, eu ar trebui sa o ajut pe mama ta.

-E maica-mea! Deci eu trebuie sa ma duc!

Femeia ii lasase sa se certe si o astepta jos, la bucatarie, pe fata, dar Angel si Karin se ciondaneau care sa iasa primul pe usa. Intr-un final venira amandoi alergand.

-Eu am ajuns primul!zise Angel.

-Ba nu! Eu am fost!

-Bine, veniti amandoi, zise mama lui razand. Angel, vreau sa te urci sus sa-mi dai cele 2 tigai de acolo. Iar tu, Karin, am nevoie sa imi spui ce ar trebui sa pun la prajitura: ciocolata, vanilie, fructe?

-Imediat! zisera cei doi.

Mama lui ii rugasera sa mearga sa cumpere niste ingrediente care ii mai lipseau. Bineinteles ca mersera la Carrefour. Fiind aproape de o cafenea, Karin ii puse mana pe burta lui Angel in semn sa se opreasca in mers.

-Draguta, stiam ca iti place abdomenul meu, dar nici chiar asa, in public! ii facu el cu ochiul.

-Nu te mai flata singur si priveste in dreapta.

-Tania! Si ala e...

-Fernando, completa Karin. De cand se cunosc astia?

-Pentru un nou-venit, sunt impresionat. 

-Trebuie sa fii enervat, nu impresionat!

-Draguta, eu nu ma crizez ca tine.

-Nu mai imi spune "draguta" si gandeste-te la ceva repede!

-Ca tu nu poti?ii zambi el.

-Oh, ba da. Ma duc sa-l salut!

-E prea direct.

-Ca ai tu o idee mai buna! se enerva ea.

-Te duci acum singura sa il saluti? O sa pari patetica!

-O sa par disponibila!

Karin nu mai astepta aprobarea lui Angel si se duse spre cei doi prefacandu-se ca il vede pe Fernando mult mai tarziu. Intai il privi timida, sperand sa o observe. El ii zambi si ii facu cu mana.

-Hei, zise ea uitandu-se din cand in cand in jos.

-Karin, buna. Ce faci?

-Bine... uite am iesit putin la cumparaturi.

-Singura?

-Da...

-Vrei sa ni te alaturi? Ea e Tania. Tania, fa cunostinta cu colega mea de clasa...

-Stiu cine e!se rasti Tania. Doar ti-am spus ca l-a inselat pe Angel.

-Poftim!? se prefacu mirata Karin. Doamne ce barfe mai scoate si liceul asta. Fer, nu te supara, dar cred ca mai bine ar fi sa plec. Vorbim la scoala...

-Imi pare rau... spuse acesta parca vrand s-o opreasca, dar n-o facu.

Karin se reintalni cu Angel la supermarket. Ii povesti ca totul a fost minunat, si ca lucrurile vor reveni la normal. 

-Sunt din nou o victima, spuse ea incantata.

-Si spui ca Tania ma place... perfect!

Un strop de iubire intr-un ocean de sarcasmWhere stories live. Discover now