Un strop de iubire intr-un ocean de sarcasm

Capitolul 13 - "Stii ce nu mi-ai zis niciodata?"

Karin nu-i raspunse lui Daniel care era planul ei. In schimb, profita ca incepuse o melodie ritmata, perfecta pentru dans si se bucura de muzica. El, nu insista, ci se lasa purtat de val, de Karin, chit ca era un joc riscant. Dany, insa era genul care isi asuma riscuri, si din pacate, Karin stia asta prea bine. Profitand ca urmatoarea melodie era lenta, se apropie de ea si o intreba:

-Ce vrei de la mine?

-Aaa, deci acum eu sunt aia care vrea ceva de la tine?

-Karin, poate pe Angel il prostesti, dar eu imi dau seama ce e in capul tau.

-Si ce e in capul meu?

-Ai impresia ca ma folosesti, dar de fapt ne placi pe amandoi.

-Tu si mai cine?

-N-o fa pe proasta! Eu si Angel, normal. Cine altcineva, decat eu si idiotul de var-miu?

-Cred ca si el te face idiot, din cate imi amintesc.

-Imi inchipui ca zilnic de cate ori poate. Dar nu sta Angel sa-si bata capul cu mine. Doar atunci cand intri tu in joc. Cu totii stim asta.

-Dany, unde vrei sa ajungi?

-Daca nu ti-ar fi placut si de mine, nu m-ai fi ales atunci.

-A fost un pariu. Nu avea importanta pe cine alegeam.

-Si eu chiar te-am placut!

-Serios!? De aia aveai iubita de cateva luni?

-Aia era o prostie! Stii ca sunt multe la mijloc! Stiai de atunci!

-Dany... tot un mincinos ramai. Imi pare rau.

-Deci recunosti ca vrei ceva de la mine!

-Da, vreau! Ai sa-mi faci pe plac sau o sa fii la fel de las ca deobicei si o sa fugi de situatie?

-Cand am fugit eu de situatie, draguta?

-Cand am aflat adevarul. N-ai mai dat ochii cu mine. Tu si familia ta v-ati mutat.

-Trebuia sa ma mut!

-Da, dar asta nu era o scuza!

Karin si Dany se oprira din cearta pentru ca realizara o „mica” problema. Un microfon era atintit asupra lor si tot clubul auzise de la un moment dat ce vorbisera.

„Nu asta era ideea!!! Nuu! Acum o sa stie toata scoala! Nu, Karin, calma. Dany nu e din liceu. Nu-i pasa nimanui.”

Daniel insa, avea un plan al lui. Poate mai bun ca al ei. Poate mult mai bun. Nici el nu intelegea situatia prea bine. Sigur era opera lui Angel aici, dar nu conta caci in cateva secunde situatia avea sa-i fie impotriva.

-Stii ce nu mi-ai zis niciodata? Dany facu o pauza. Cine saruta mai bine? Eu sau Angel?

Karin ii zambi, se apropie de el, il cuprinse de gat si-l saruta. Toti cei care ii cunosteau se holbau ca niste muste cu ochii mari si bulbucati, unii pur si simplu din curiozitate (desi curiozitatea a omorat pisica), iar altii cu dorinta de a-l strange pe unul din ei de gat (respectiv Maria si Angel, plus altii care se tineau dupa unul din cei doi din noul cuplu ciudat). Toti care nu ii cunosteau tipau sa puna muzica, desi puteau vedea scena live caci o camera ii filma. Dupa ce sarutul se termina (dura cateva minute bune indiferent de protestele celor din jur) Karin ii spuse:

-Pot sa stiu de ce ai facut asta?

-De ce am facut ce?

-De ce m-ai sarutat de fata cu toata lumea?

-Karin, eu te iubesc. Nu ti-ai dat seama nici pana acum de asta?

Ea ramase masca si deveni unul din cei cati erau de zombie care doar se holbau.

-Haideti, gata cu spectacolul!zise Dany hotarat. Scoateti microfoanele si camera asta din fata noastra! Raspunsul ei e privat.

-De ce?intreba un tip care tinea microfonul.

-Nu e ca si cum n-as stii deja ce are sa-mi zica, dar e privat! E intimitatea noastra. Hai, dispareti. Acum!

Mica publicitate din jurul lor se retrase si ramasera doar ei. Cu exceptia persoanelor care se indreptau acum in directia lor.

-Maria o sa ma omoare.

-Iar tu nu ma iubesti. Macar puteai sa spui si tu. Nu m-ar fi deranjat adevarul.

-Deci Angel ti-a zis ca nu te iubeste. Doar pentru asta nu ai dreptul sa ma judeci.

-Nu mi-a zis asta!

-Ba da. Se vede clar. Dar o sa lasam discutia asta pe altadata ca nu prea mai e timp...

Maria veni ametita spre ei si ii trase direct o palma lui Daniel. Se apropie de Karin sa-i dea una, dar ea o prinse de mana.

-Nu, Maria. El mi-a spus ca ma iubeste, nu eu lui.

-L-ai sarutat, proasto!

-Of, si esti beata.

Larisa se simtea vinovata si spuse:

-Imi pare rau, n-am putut s-o opresc. Cred ca mai bine o ducem acasa.

-Da, o s-o duc eu, zise Dany.

-Eu nu vin cu tine nici pana la coltul strazii!

Angel veni din spate si ii sopti doar lui Karin:

-Felicitari, scumpo, acum esti cea mai populara din liceu. Ar trebui sa fii mandra de tine. Dar ceva imi spune ca nu esti.

-Tu nu stii nimic, ii zise ea apasat.

-Eu am s-o duc pe Maria acasa, spuse el ca sa auda toti.

-Bine, zise Maria.

-Eu nu o las singura cu nimeni, interveni Larisa.

-Va duc pe amandoua. Nu iti face probleme, nu intentionez sa profit.

-Hei, si eu?zise Karin.

-Tu sa mergi cu Dany. Pe tine nu te duc nicaieri.

-Angel, mi se pare mie sau esti prea ofticat ca nu ti-a iesit planul, oricare ar fi fost ala?

-Las-o balta.

-Macar Dany ma iubeste. Si il inteleg acum pentru tot.

-Nu stii ce vorbesti. Dar nu vreau sa-mi pierd timpul vorbind cu tine, ii zise acesta rece.

-Ce coincidenta! Nici eu!

Discutia ar fi continuat daca Maria n-ar fi incercat sa ii mai atace pe Dany si Karin. Angel o opri; desi ar fi trebuit sa fie absorbit de ce vorbeau ei inainte, nu era. „Asta sper ca te-a durut, Karin.” – se gandi el. Intr-un final ramasera iar doar Dany si ea.

-Si zici ca ma iubesti...

-Iar tu nu ma crezi.

-Dany, de ce te-as crede? Nu e ca si cum mi-ai dat vreodata un motiv sa o fac.

-Ai dreptate. E mai amuzant cand sunt cu cineva iar tu cauti sa ma vezi, sa faci cumva sa ma despart de persoana aia.

-O zici de parca se intampla atat de des.(„Si ce-i drept... era pentru ca... Angel... si de unde stii tu ce mi-a zis? Sper ca n-a zis nimanui ciudatul ala.”)

-Iar acum faci pe nestiutoarea. Bineinteles. De cate ori am venit la Angel si ati pus voi vreun plan la cale ai reusit sa ma faci sa ma despart de iubita care o aveam.

-Ce tragedie. Imi cer scuze.

-Nu mai fi sarcastica. Hai sa te duc acasa. Cu mine, sa stii, n-o sa-ti mearga schemele astea. Eu stiu ce e in spatele lor.

-Si ce e in spatele lor, ma rog?

-Sentimente pe care nu vrei sa le recunosti nici moarta.

Dany o duse acasa, iar pe drum niciunul nu scoase un cuvant. Totul fusese atat de neprevazut. Karin simtea ca si cum ar fi baut ea whisky-ul, nu Maria. Era sambata seara. Avea o singura zi sa se pregateasca sa dea ochii cu toata lumea. Macar reusise ce-si propusese chiar daca nu cu planurile initiale: il enervase pe Angel foarte mult.