Un strop de iubire intr-un ocean de sarcasm

Capitolul 16 - De la inceput -

-Imbecilule!

-Poftim!?sari Angel.

Karin venise in clasa lui, intr-o pauza, si-i aruncase cat putu ea de tare cuvinte nu prea frumoase, sa zicem.

-Tu esti nebuna? Ce ti-am facut!?

Ba chiar incepu sa si dea in el. In urma ei veni Maria care incerca s-o calmeze, iar Angel se feri de unghiile ei aproape de ochii lui.

-Ce are nebuna asta cu mine? Poate sa ii explice cineva ca n-am facut nimic azi? Si nici ieri... ?

-Te urasc!

Si zicand acestea, Karin pleca val-vartej la fel cum venise. Colegii se holbau la Angel, iar Maria se apropie de el si-l saruta. Acesta era motivul, pentru care Karin isi scosese „ghearele” de-a dreptul, doar ca inventa un alt motiv. Ceva de o gluma proasta. Ceva ce Maria nu intelese dar vorbi cu Angel s-o lase in pace. Trecusera doua saptamani, iar planurile ei mergeau perfect. Karin era cu Dany, ea cu Angel. Toata lumea era fericita.

Angel avusese in sfarsit parte de reactiile lui Karin. Nu-l mai bagase in seama demult. Nici macar nu-l saluta pe coridor. Acum nu-i pasa de ce a sarit la gatul lui si nici nu avea sa intrebe. Daca toate ar fi mers ca la inceput era perfect.

-Am o idee!ii spuse Maria. Stii ca exista o tensiune intre noi 4.

-Da...zise Karin uitandu-se ciudat la ea.

-Ce-ar fi sa ne intalnim toti 4?

-Daca crezi ca asta ar rezolva totul, bine, accepta ea avand deja un plan. Am putea sa mergem la padure sa facem un gratar.

-Sambata cum suna?

-Perfect.

Saptamana trecu incredibil de greu, dar intr-un final veni si ziua asteptata. Aveau sa mearga cu masina lui Daniel, caci ar fi fost aiurea 2 masini pentru doua persoane. Ei erau in stare sa maraie unul la altul si pentru asta, dar iubitele lor ii convinsera ca mai bine merg cu totii. Daniel acceptase de dragul lui Karin, iar Angel acceptase ca s-o vada pe ea si pe drum. Prima oara au stat baietii in fata, si ele in spate, dar cum Angel se tot certa cu Karin, hotarira sa treaca Maria in fata cu Daniel. Varul lui ramase uimit de faptul ca acceptase sa-si lase iubita in spate cu el, desi stia istoria.

-Are incredere in mine, ii zise Karin.

-Cine?

-Daniel.

-Ce-mi pasa mie de voi?

-Ar trebui. Fata ta asta spune acum.

-Esti proasta.

-Te urasc!

-Mi-ai zis asta toata saptamana!

-Apreciaza, Angel, cu ocazia asta nu te fac imbecil, prost, idiot, porc, bou, handicapat, impotent...

-M-ai facut si impotent!? Pe bune, tu n-ai limite!?

-Nu ti-au zis colegii tai? De cate ori intreb de tine spun „Pe impotent l-ati vazut?” Si ei deja stiu ca la tine ma refer, dragule.

-Ai noroc ca esti cu var-miu!

-Ca altfel ce?

-Lasa ca ajungem noi in padure.

-De parca o sa raman singura cu tine.

-Tu vezi ce varza e aici? Lui Dany al tau or sa i se aprinda calcaiele dupa Maria. Chiar a tinut la ea pana sa apari tu.

-Da si ea tinea la el pana sa te bagi tu ca musca in lapte.

Fara sa isi dea seama drumul deja era pe terminate. Se oprira undeva in inima padurii si-si scoasera mancarea, paturile si se asezara pe iarba proaspat rasarita. Aerul mirosea a flori, cerul era senin, doar tensiunea dintre cei 4 era ca un nor de furtuna ce se intindea mai mult si mai mult peste pamant. Baietii se pusera sa faca gratarul iar fetele facura o salata, mai aranjara tacamurile si ii privira.

Dupa vreo ora, Angel si Maria zisesera ca vor sa mearga sa se uite prin imprejurimi. Ramasi singuri, Dany si Karin incepura sa se sarute. Probabil ca Angel saruta bine, se gandea Karin. Si spunea „probabil”, caci trecuse atat demult de cand nu-l mai sarutase ca si uitase cum era. Dany se pricepea de minune in schimb. „Sunt veri, probabil ca sarutul lor seamana. De asta am impresia ca ma saruta Angel si nu Daniel in momentul asta” – isi zicea ea in minte.

-Dany?

-Da, frumoaso?

- Te superi daca lipsesc 5 minute?

-Nicio problema, dar vezi sa nu te pierzi. Si sa nu dai peste amorezii aia.

-Aaa, nu cred. Cine stie unde s-au dus ei. Eu nu merg departe.

-Daca zici tu...

Karin scapase ieftin. Probabil el n-o credea in sinea lui, dar cui ii pasa. Ceea ce conta erau cuvintele pe care i le-a spus in fata, nu ce gandea. O lua printre copacii pe langa care il vazuse pe Angel cu Maria, atunci cand Dany credea ca e doar a lui pentru moment. Dar nu, nu era nici macar atunci. Cum ii zari, Karin incepu sa tipe.

-Ce vrea iar, nebuna aia?izbuncni Angel.

-E ditamai paianjenul aici!!! Veniiiiiti!

Maria isi dadu ochii peste cap si-l urmari pe Angel care porni spre cealalta fata.

-Bine, e cam marisor, spuse el serios. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa tipi. Cu ce te deranjeaza.

-Nu pot sa trec!

-Trebuie sa treci neaparat prin panza lui?

Angel se enerva, cauta un bat, si-i distruse casuta saracului paianjen.

-Multumita?

-Da.

-Unde mergi?o intreba Maria.

-Aaa.. pai ma plictiseam, vroiam sa ma plimb.

-Singura?facu ochii mari Angel.

-Cineva trebuia sa ramana sa aiba grija de lucruri, nu?

Angel nu-i raspunse. Se intreba in sinea lui de ce a plecat de fapt de langa Dany. Poate era geloasa. Spera sa fie geloasa.

-Maria? Ma lasi un pic sa vorbesc cu ea, singur?

-De ce?

-Vreau sa verific ceva. Daca nu e totul in regula, promit ca iti spun.

-Bine...

-Stii sa te intorci inapoi la paturile noastre?

-Da...spuse ea cu jumatate de gura.

-Acum, Karin, noi avem o chestie serioasa de discutat.

-Uimeste-ma, ii zambi fata.

El o apuca de brat si o trase spre el.

-Ooo, dar suntem duri acum, continua ea sa zambeasca.

-Imi pare... rau...

Karin izbucni in ras.

-De ce razi?zise Angel serios.

-Mi s-a parut ca tu, adica TU, iti ceri scuze.

-Chiar asta fac. Imi pare rau ca ti-am zis prostia aia in baie.

-Dar era adevarat. De ce sa-ti para rau?

-Si daca nu era?

Karin se holba la el pentru cateva secunde. Nu stia ce sa zica. Faza cu rasul n-ar mai fi tinut. Nu avea niciun cuvant in cap. Nici macar un „aha” sau un „ce naiba zici acolo!?” Angel astepta sa se crizeze, sa dea in el, sa fuga, sa reactioneze aiurea cum facea ea deobicei. Ii ocoli pentru o clipa privirea si se uita la suvitele ei rebele din parul lung dat pe spate. Era asa frumoasa. Era perfecta pentru el. Oare de ce nu observase asta mai devreme? Si din moment ce ea se afla aici, sigur simtea ceva. Poate nu iubire, de iubire nu era nici el sigur ca ar fi simtit, dar ceva era intre ei. Poate o joaca, una cu multe riscuri, dar frumoasa, si fiecare batalie din fiecare plansa avea farmecul ei. II lua chipul in palme, o privi lung si apoi isi puse bratele in jurul mijlocului ei, o trase si mai aproape, dar usor, fara sa bruscheze frumusetea momentului si-si lipi buzele de ale ei. Spre surprinderea lui, Karin nu riposta. Il saruta inapoi, lasandu-l sa-i sprijine trupul de al lui.