Un strop de iubire intr-un ocean de sarcasm

Capitolul 2 - Noul-venit -

*A doua zi la liceu*

Era februarie, o zi de miercuri. Al doilea semestru incepuse de o luna si ceva. In mod normal, nu prea se mai acceptau elevi transferati, dar Karin il vazu imediat. De la departare avea ochii negri, si parul blond. Avea o constructie atletica si se uita pe la clase buimacit, la etajul 2. Clasa ei era la etajul 1, dar se plimba pe coridoare, caci astazi era de serviciu. Inca nu se sunase de pauza, avand in vedere ca orele incepeau la si 30, iar el era la 8 dimineata fix.

-Buna, ii spuse ea increzatoare apropiindu-se de el.

-Buna... aaa.. crezi ca ma poti ajuta?

-Desigur. Wow, ce ochi verzi are! Ce verde inchis! E prima oara cand vad astfel de ochi, se mira Karin in gand.

-Caut o clasa... 10 C.

Karin facu o pauza de a-l admira apoi vorbi inainte ca el sa mai apuce sa spuna ceva:

-E la etajul 1. De ce? (stia deja raspunsul oricum, dar era politicos sa intrebe)

-Tocmai ce m-am transferat de la alt liceu. M-am mutat de o saptamana.

-Adica de o saptamana nu faci scoala?

-Da.

-Ce tare. Apropo, eu sunt Karin.

-Fernando, incantat.

-Deasemenea. Deci spui ca esti la 10 C. O sa fim colegi.

-Ce tare. Deci, poti sa imi arati unde e sala?

-E ora acum. O sa asteptam pana la pauza. O sa fie placut sa iti tin companie... Fernando.

Dar Karin nu apuca sa se gandeasca bine la asta, caci directoarea veni si o trimise pana la o clasa, lasandu-l pe baiatul nou-venit singur, insa, in pauza, avu placerea sa mearga si la ora si sa-l conduca pana la sala 15. Angel era langa geam, Karin nici nu-l observa si cand trecu cu Fernando (el fiind inainte), celalalt o lua de brat si ii sopti la ureche: "Doar cateva vorbe si deja te-ai inmuiat! Ah, cat esti de usor de manevrat!" Fata ii arata un semn putin obsecen, bine putin mai mult, si apoi intra dupa Fernando. 

Ce stia Angel de ce il conduce ea pe noul-venit? Nu era nicio manevra! O simpla schimbare de zambete intre colegi noi! Nu era vorba nici de el ca ar fi cucerit-o, nici invers!

-Prietenul tau?o intreba Fernando pe neasteptate.

-Nu... e un var de-al meu de al 2-lea. E foarte enervant el. Ii place sa o faca pe smecherul.

-Ti-a zis ceva urat?

-Aaa, nu, doar glume proaste de ale lui. Trebuie sa ma despart de Angel pe bune cat mai curand! Cum spuneam, imi afecteaza reputatia!

-Inteleg... E unu din tipii aia aroganti de prin liceu nu?

-Da, cam asa ceva.

-Am auzit ca e o pereche pe aici in liceu de aroganti. Se cred cei mai tari si o fac pe interesantii.

-Da... dar ... acum s-au mai calmat...

-Eu am auzit ca acum fac si mai rau, spuse Fernando absent.

-Nu... S-au despartit de mai mult timp si nu au mai dat vesti de atunci.

-Probabil. Nu ma intereseaza, oricum.

Karin isi spuse in sinea ei "Oh, nici nu ar avea de ce sa te intereseze. Ce doar nu sunt eu parte din aia 2? Neah... totul este o neintelegere. Atata tot."

Fata reusi sa stea in banca cu noul-venit. Toate fetele erau geloase pe ea, insa Maria, colega ei de banca, avea toate motivele sa fie impotriva:

-Ma lasi sa stau singura in banca pentru un baiat?

-Nu te supara, stii ca esti prietena mea... dar el e iubirea vietii mele! 

-Credeam ca tocmai ce ai facut cunostinta cu el.

-Defapt il stiu de cand eram mai mica si am ramas fascinata de el. Speram sa il mai reintalnesc intr-o zi. Am fost la gradinita impreuna. Si atunci arata la fel de bine, spuse Karin cu sclipiri in ochi.

-Parca erai cu Angel acum.

-Nu mai sunt. Aia a fost doar asa de plictiseala. Nu cred ca as putea sa ma opresc vreodata din mintit.

-Ma rog... zise Maria suparata.