𝐹𝑎𝑚𝑖𝑙𝑖𝑎 𝐴𝑑𝑎𝑚𝑠 (boyxboy)

Epilog

          ◇2 ani mai tarziu◇

       Opresc mașina când ajungem in fața casei. E atât de ciudat ceea ce se întâmplă. A trecut mai mult de 2 ani de când nu mi-am văzut familia... in realitate, sub forma unei familii adevărate.

—Coboară! Ce faci?zice Leo si merge spre casă

        Îl prind din urmă și încerc să rămân concentrat. Casa asta e gigantică si totul e atat de scump, într-un singur cuvânt. Pășim pe alee prin mijlocul unor trandafiri roșii ca sângele ce miros incredibil. Urcăm cele patru trepte din fața casei apoi ma blochez.

—Esti bine?întreabă grijuliu și mă prinde de mână

—M-am comportat destul de urât cu mama când am vazut-o ultima oară.spun destul de trist

—Când erai tânăr.zice si mă bate pe umăr. Erai o pramatie ordinară care nu făcea altceva decât să încalce regulile părinților si să se comporte urât cu ei. Mama ta te iubeste indiferent, stie ca ai niște faze mai ... anormale, dar esti fiul ei. Nimic nu schimbă asta. Nici macar faptul că ai fugit desculț din spital cand ea încerca să iti dea tratamentul pentru memoria ta bolnavă ce...

—Bine, bine! Gata! Am înțeles.zic si îl opresc din vorbit. Eram dat dracu in tinerețea mea.spun mândru. Nici nu imi vine să cred că am 20 de ani.

—Nici mie, încă ai atitudinea unui puști de 14 ani foarte mofturos!zice si se strâmbă la mine

—Tu vorbesti?intreb sarcastic

           Ușa se deschide si doua fetițe blonde ne privesc curioase.

—Malakai!spune una dintre ele si mă îmbrățișează strâns. Mami mi-a povestit despre faptul că memoriile tale s-au rătăcit, dar nu iti face griji! Eu sunt aici si o să te ajut să le găsești!spune zâmbind

—Grozav...zic ușor amețit de situație

—Ține.spune cealaltă fată si imi așează un medalion in mâna. Leo mi-a dat asta ca să îmi poarte noroc, cred ca acum tu ai nevoie de el mai mult decât mine.

          Privesc emblema medalionului apoi ma uit la Leo. Imi pare atât de cunoscut. Brunetul zâmbește apoi își dă gulerul cămășii la o parte lăsând la vedere un tatuaj identic cu medalionul.

—Mulțumesc, micuțo. O să am mare grijă de el.spun apoi ma las la nivelul ei si mă îmbrățișează

           Fetele mă trag de mână în casă și Leo imi șoptește pe rând numele lor. Sophie si Lisa, o să țin minte asta.

—Malakai!strigă cineva si imi sare in spate. Ce dor mi-a fost de tine!

             Skyler, presupun, se da jos din spatele meu apoi ma îmbrățișează atât de strâns ca imi aud jumatate din coaste pocnind. Leo râde de mine, dar nu e problema ca geamăna mea îl sufocă si pe el imediat.

—Să mergem in gradina in spate, toti sunt acolo si vă așteaptă.

               O urmăm cu toții si nu pot să îmi ascund zâmbetul tâmp de pe față. Iesim din casă și ajungem într-o grădină plină de flori de jur împrejur și foarte spațioasă. Văd cativa dintre membrii familie mele pe aici.

—Malakai si Leo au ajuns!strigă Sky entuziastă 

             Mama abia își abține lacrimile. Se apropie de mine si mă îmbrățișează la fel de strâns ca toata lumea până acum si nu cred ca o să se oprească aici.
După ce toată mă îmbrățișează, ma aleg cu un par ciufulit de Kim, câteva oase strivite de tata si aproape surzit de Andreas si Lucas. Abia am ajuns si deja ma simt ca acasă.

—Cobra.spune Leo si se ridică de la masă 

           Mă uit în spatele meu si vad doi bărbați venind spre noi. Unul dintre ei are o cicatrice uriașă pe jumătate de față. Cine e Cobra? Il urmez pe Leo si ajungem in fața lor.

—El își amintește?întreabă brunetul mai mult in șoaptă 

—Tot ceea ce isi aminteste este absolut nimic.spune oftând. În tot acest timp am incercat să îl "repar", să zicem. Virusul care i-a intrat în corp nu are antidot.

—Si voi doi mai...

—Încă mă iubește.zice si îl ia de după gât. A durat ceva să îl fac să înțeleagă faptul că eu sunt cel in care trebuie să aibă încredere.spune după care îl ciupește de obraz

          Cobra mormăie o înjurătură apoi își pune mâna pe obrazul înroșit, după care îl lovește în joaca cu cotul în abdomen.

—Atentie toată lumea.spune Ethan si bate din palme. Nu o să vă vină să credeți pe cine am găsit!

             Cei doi se dau la o parte si copia mea iese din casă. Cand imi întâlnește privirea rămâne stână de piatră.

—Frate...zice apoi ma îmbrățișează. Imi pare atât de rău pentru tot ce am facut sau am zis!

—Amice, nu imi amintesc nimic!zic si îl prind strâns de umeri privindu-l fix si zâmbind. Să considerăm că e ca si iertat.

             Zâmbește apoi vad un alt individ ieșind. Se blochează instant cand ne vede pe toți uitandu-ne la el. Se scarpină stânjenit la ceafă apoi simt cum sunt împins ușor din drum. Sky ii sare in brațe, plângând de fericire.

—Nu pot să cred că esti aici!strigă printre lacrimi

—Cum ați reușit să mă eliberați?întreabă după ce Sky îl eliberează

              Tata ridică mâna cu tatuajul familiei Adams si isi flutură degetele prin aer.

—Un Adams e un Adams, si dincolo de moarte!zice mândru

—Familia înainte de toate. continuă Ethan si lasă la vedere acelasi tatuaj

             Imi privesc mâna pe care se pot observa doar fragmente din tatuajul lor si cuvantul Yama care este scris câte o literă pe fiecare deget. Nu stiu cand a dispărut Sky, dar de undeva apare cu un copil in brațe. Aiden nu stie cum sa reacționeze din cauza șocului. Copilul se întinde spre el și îl ia în brațe.

—El e Louis Malakai Jones.spune mândră si isi șterge lacrimile.

              Malakai. Zâmbesc inconștient si imi mut privirea pe chipul copilului. Bun venit în familie, micuțule. Sper să iti faci părinții mai fericiti si mai mândri decât am reusit eu in tot acest timp.

SFÂRȘIT