𝐹𝑎𝑚𝑖𝑙𝑖𝑎 𝐴𝑑𝑎𝑚𝑠 (boyxboy)

Capitolul 22

Stau in picioare in mijlocul livingului privind in gol. Mama și surorile mele stau pe canapea, iar Skyler nu își poate stăpâni plânsul. E prea târziu pentru regrete, surioară. Mama deja a hotărât că nu se pune problema unui avort, acel copil o să se nască și punct.

—Copilul ăla va avea nevoie de un tată.zic brusc și mă uit spre tata care privește pierdut pe fereastră

—Copilul ăla nu trebuie să știe neaparat cine e adevăratul lui tată. Ii pot găsi lui Sky un soț bun ce o va proteja, departe de locul ăsta. O să chem pe cineva mâine.zice plecând

El se aude ce spune?! Sky izbucnește in lacrimi și mama o imbratiseaza strâns.

—Nu vreau să plec cu un străin! Mama, trebuie să faci ceva!

—Aiden știe că esti însărcinată?intreb nelăsând-o pe mama să vorbească

—Nu...

—Oricât de bună ar fi ideea tatei, să îndepărteze copilul de adevăratul lui tată nu mi se pare incorect. As putea încerca să îl conving să se răzgândească, dar trebuie să stiu ce fel de persoana e Aiden Jonses.

—Ce ai de gând...

—Pana mâine am timp să ii dau de capăt. Rămâi aici, nu încerca să fugi sau ceva. Îți promit că voi rezolva asta.zic și ii sărut protectiv fruntea

Ies din living și mă îndrept spre dulapul din hol de unde îmi iau o armă.

—Unde te duci?

Mă întorc, văzându-l pe Leo coborând încet scările. Chipul lui e palid, iar sub ochi are cearcăne destul de evidente. Isi târâie picioarele pana lângă mine apoi se sprijină cu umărul de perete.

—Am ceva de rezolvat.zic și îmi bag pistolul in geacă.

—Credeam că nu vrem să atragem atenția asupra noastră.zice privind insistent locul in care mi-am pus arma

—Ăsta e in caz de ceva.zic simplu

Aud un tunet puternic și imediat ploaia începe.

—La naiba.zic privind prin geamul din ușă

—Pot să vin cu tine?

—Bineînțeles ca nu, deșteptule. Abia te ții pe picioare!zic râzând. Inapoi in pat cu tine!

—Nu îmi place să stau singur între 4 pereți.

—Voi veni peste câteva ore, Leo.

—Câteva ore e mult prea mult.

            Mă privește fix. Oftez apoi mă apropii de el si îmi așez palma dreapta pe obrazul său.

—In curând vom pleca de aici și vom fi doar noi doi. O să fim atât de mult împreună că o să ajungi să mă urăști.soptesc și chicotesc ușor in timp ce ii mângâi obrazul. Trebuie doar să termin treaba asta. Bine?

—Mhm.zice și se întoarce să plece

            Îl prind de maxilar apoi îmi strivesc buzele de ale lui și îl mușc încet. Îl vreau atât de mult, dar mi-e teama că ii voi înrăutăți rana asa că mă limitez la un sărut.

—Ai face bine să rămâi in pat, dacă nu, te împușc chiar eu ca sa fiu sigur că nu o să mai pleci de acolo!zic ieșind in ploaie

Îmi trag gluga in cap și merg spre mașină. Pornesc spre casa lui Aiden și după câteva minute ajung. Văd o mașina parcată in fața, asta nu era aici dimineață. Intru prin spate și aud niște lovituri și pe cineva strigând de durere. Mă apropii in cea mai mare liniște se living, asigurându-mă că nu mai e nimeni pe aici. Mă ascund după un perete și îl pot vedea pe Aiden țintuit de un scaun in timp ce un individ mascat îl lovește, iar celălalt privește.