𝐹𝑎𝑚𝑖𝑙𝑖𝑎 𝐴𝑑𝑎𝑚𝑠 (boyxboy)

Capitolul 17

            Ii simt brațele in jurul meu și mai am puțin și cedez.

—Am crezut că... La dracu! Bine că esti intreg!

          Mă privește fericit apoi mă imbratiseaza iar. Se aude un tușit fals și îmi dau ochii peste cap. Chair nu imi pasa ca esti in spatele meu, Alecs! Leo îmi dă drumul și aproape îmi pierd echilibrul. Mă sprijin de el și continui să merg spre casa uriașă a mătușii Matilda.

—Malakai, scumpule! Ce mă...

         O ignor total și încep să urc scările spre camera mea. Îmi plăcea să vin pe aici când eram mic. Am propria cameră, deși e mică și simplă e locul meu! Dar odată cu trecerea timpului am început să mă detașez de tot ceea ce ține de locul ăsta. Deschid ușa și mă dezbrac, rămânând doar in boxeri. Mă strecor sub pătură și strâng perna in brațe. In sfârșit mă pot simți in siguranță.

—Esti bine?întreabă in șoaptă și se așează pe marginea patului

—Sunt obosit.

—Te las să dormi.zice și se ridică

         Mormăi ceva indescifrabil apoi adorm instant.

<><><>

         Sunetul ploii mă face să îmi deschid ochii. Mă foiesc încet și ii simt brațul, trăgându-mă mai aproape de el. Reușesc să mă întorc și îi întâlnesc ochii albaștrii.

—Am crezut că ai fost prins.zice și se joacă cu medalionul de la gâtul meu

—A fost cât pe ce.

         Ii dau o șuviță de pe frunte și observ o rană pe arcada lui. Îl privesc încruntat și ating ușor.

—Cum s-a întâmplat asta?

—Doar un mic accident.spune rapid

—Cât de mic?

—Un individ s-a prins ca ceva e in neregulă și ne-a blocat trecerea. Am coborât din mașina si m-a atacat cu o rangă, a apucat să îmi fută una până să anticipez.

—E mort?intreb printre dinți privindu-i rana

—Am consumat un cartuș întreg pe țeasta lui.zice și își așează mâna pe obrazul meu. Tatăl tău a condus mașina pana aici, iar mama ta a avut grijă de rană. Mi-am cam încălcat promisiunea...

—Contează că sunteți bine cu toții.zic calm

             Închid ochii simțind cum îmi mângâie obrazul încet.

—De ce eu?întreabă după ceva timp

—Hm?

—De ce m-ai ales pe mine? De ce mă placi pe mine?

—In primul rând, eu nu te plac.zic și deschid ochii

           Își retrage mâna privindu-mă ciudat și așteaptă să mai zic ceva.

—Eu te iubesc.continui rapid râzând de reacția lui. Și încă îmi amintesc când te-am văzut prima dată. Erai cu indivizii aia ciudati, toți rânjeau, numai tu mă priveai indiferent. Cred că ăsta a fost primul lucru care mi-a atras atenția la tine.

—Idioții ăia... habar nu ai cât am urât ziua aia.

—Ce s-a întâmplat in ziua aia?
—Începusem ziua bine, toate bune și frumoase până într-un punct. Stăteam la bar cu niște prieteni și când se deschide ușa intră Hex și de aici începe balamucul. Era asa fericit că a scăpat că ne-a promis libertate, dar cu o ultimă cerință: să îl anunțăm pe cel mai bun prieten al lui că e in oraș. Ne-a luat cam mult să te găsim, imediat ce întrebam pe cineva de tine toți parcă se albeau la fața și ziceau ca nu stiu.