𝐹𝑎𝑚𝑖𝑙𝑖𝑎 𝐴𝑑𝑎𝑚𝑠 (boyxboy)

Capitolul 23

<><>După câteva zile<><>

Privesc pe fereastră cum plouă neîncetat. A trecut ceva timp de la incidentul ăla, tata încă se află în spital, iar Alecs e pe cale să infunde pușcăria pentru ca a ajutat un terorist. In momentul ăsta ura pe care o simt pentru el întrece orice. S-a folosit de mine, de identitatea mea ... pentru ce? Ca să facă parte din grupul unor teroriști de nimic! Familia noastră a pierdut deja destule. Sky l-a pierdut pe Aiden. După ce l-au prins pe Walter mi-au oferit o înțelegere, Aiden v-a primi doar 8 ani de închisoare, in loc de 20. Am acceptat, presupun că e mai bine decat nimic.

—Dormi, Malakai.șoptește Leo foindu-se pe patul din spatele meu

Trag perdeaua apoi imi dau papucii de casă jos si ma întind pe marginea patului în liniște. Nu trec nici două secunde ca Leo mă trage mai aproape de el si ma îmbrățișează strâns. Îi simt pielea fierbinte atât de aproape că mi se taie răsuflarea. Inima mea o ia razna si pot să jur că l-am auzit chicotind încet. Își freacă nasul de pieptul meu apoi se face comod si rămâne nemișcat.

—Leo.soptesc si imi mușc buza

—Hm?

—Mă strivești!

Se dă de pe mine imediat apoi se întoarce cu spatele. Imi strecor mâna pe sub pătură și imi lipesc palma rece de abdomenul său. Se cutremură sub atingerea mea ceea ce ma face să ranjesc fericit. Îl trag mai aproape de mine si ii sărut umărul. Imi sprijin fruntea de el si încerc să adorm.

—Mi-ai promis ceva. Mai știi?

—Știu, vom pleca curând. Trebuie doar să fiu sigur că familia mea e in siguranță.

Oftează lung. Si eu vreau să fim doar noi. Dar problemele se țin scai de mine. Câteodată imi urăsc viața!

<><>Dimineață<><>

Amestec cu lingurița in cana de cafea din fața mea. Nu stiu cum se face, dar m-am trezit primul. De fapt, nici nu imi amintesc sa fi adormit. Chiar incep sa am probleme serioase cu somnul.

—Bună dimineața, Malakai. Ce e cu tine treaz la ora asta?intreaba mama destul de mirată

Ceasul de pe perete indică ora 6:40. Sincer? Habar nu am de ce nu pot să dorm! Probabil daca ii zic ca am probleme cu somnul o sa imi dea un diagnostic imediat.

—Vreau să plec.zic brusc si sorb din cafea

—Să pleci?

—Sunt destul de mare să mă pot descurca singur. Nu vreau să vă mai provoc necazuri... Trebuie să îmi incep propria viață, de la zero. Departe de probleme, o viață normală. Nu vreau să vă abandonez, dar eu chiar...

—Te înțeleg, dragule. Nu e nevoie să iti justifici alegerile. Esti liber să pleci, liber să te întorci. Esti mereu binevenit acasă. Nu trebuie să iti faci griji pentru noi, vom fi bine.

—Mă simt ca ultimul ratat pentru ca te las singură. As putea sa raman până tata se recuperează complet. Nu te pot lăsa fără apărare!

—Cine a spus că sunt fără apărare? Tatăl tău are oameni de încredere în orașul ăsta. Iar toți dușmanii noștrii au fost eliminați.

—Ești sigură?

—Bineînțeles!

Mă îmbrățișează strâns si îmi sărută fruntea după care pregătește micul dejun pentru toată lumea.