Demonul Alb (3)

Abis negru

   Wilhelm luă un pumn de pietre și le aruncă peste pod. Din anumite locuri au ieșit spini și câteva scânduri au căzut într-un abis negru... parcă fără final.

   Podul era unul groaznic de vechi și se legăna ușor dintr-o parte în alta.

Will: Un pas greșit și unul din noi moare.

Ryker: Și ce șmecherie putem folosi?

Will: Din câte vezi niciuna. Podul se reface a doua zi și nu ne permitem să așteptăm atât. Trebuie să aruncăm cu pietre și să ne mișcăm repede. Baftă!

Ryker: Baftă? Serios?

Will: Nu aveți decât să rămâneți.

Ryker: Wilhelm! Ești cam rău!

Will: Oricum nu mai aveți cale de întoarcere. Deja ați ales să veniți aici așa că eu vă sunt șef. Mișcați-vă!

   Lucia și Ryker au pornit înainte și Wilhelm din spate. Planul mergea excelent. Au ajuns pe la jumatatea podului când din spate acesta a început să se dezintegreze.

Will: Mai repede copii! Cade podul!

   Dar cuvintele lui Wilhelm i-au speriat mai tare și multe pietre au căzut pe lângă pod, iar acesta se tot dezintegra. Încetul cu încetul, au ajuns la ultima parte din pod, dar rămăseseră fără pietre.

Lucia: CE FACEM ACUM WILHELM?! AM RĂMAS FARA PIETRE!

Wilhelm: Ăăă...

Ryker: Gata! Nu mai suport! Eu fug!

Will: Nu!

   Zise Wilhelm ridicându-i pe amândoi în brațe și folosindu-și toate forțele alergă câteva scânduri din pod și în momentul în care simți că cea de sub picioarele lui se prăbușește îi aruncase pe cei doi pe partea cealaltă, lăsându-se să cadă.

Will: TRANDAFIRI!

   Zise vocea lui Wilhelm care se stingea în abisul infinit.

Cei doi: Wilhelm!!!

   Dar Wilhelm dispăru pentru totdeauna, lăsându-i singuri într-un loc necunoscut.

Ryker: Ce facem acum Lucia?

Lucia: Mergem mai departe! Acum că Wilhelm... nu mai e... eu sunt șefa, așa că stai pe lângă mine... nu aș vrea sa te pierd.

Ryker: Sebastian îmi va rămâne dator pentru asta!

Lucia: Și Karla nu?

    Dar Sebastian și Karla mergeau, fără sa știe ca sunt conduși spre Z de Vespasian.

Karla: Mai avem mult?

Vespasian: Crezi că Iadul are 2 km pătrați sau ce?

Sebastian: Și ce vom face când ajungem la tata?

Vespasian: Poate îmi faceți și mie cunoștință cu el.

Karla: Nu l-ai văzut niciodată?

Vespasian: Nu.

Sebastian: Nu știu cum sa îți spun, dar, nu e cel mai drăguț demon din Iad, din câte am auzit.

Vespasian: Sunt conștient de asta, dar va fi foarte fericit când va vedea ca eu v-am adus la el.

Karla: Îmi e dor de tata... și de mama.

Vespasian: Îi vei revedea curând.

   Clipele treceau și ei se apropiau tot mai mult de Z. Între timp Lucia si Ryker mergeau neștiind nici ei unde.