Demonul Alb (3)

Petrecerea

Sebastian: Am ajuns acasă Webmaster!

Webmaster: Mă bucur, cum a fost prima zi de școală?

Sebastian: Cred că mi-am intrat bine în rol: Sebastian, cel mai popular copil din școală!

Webmaster: Și cum merge cu fetele?

Sebastian: Heh! Toate sunt idioate! Se îndrăgostesc așa din senin!

Webmaster: Tipic lor...

Sebastian: Totuși...tu ce mai faci?

Webmaster: Eu mă gândeam să te faci cunoscut mai bine... și să dai o petrecere de ziua ta. Se împlinește încă un an! Propun să îl sărbătorim cum se cuvine.

Sebastian: Nu știu... m-aș simți ciudat.

Lucifer: De ce Sebastian? Ai mai avut pana acum o zi de naștere?

Sebastian: Nu...

Lucifer: Atunci nu ai de ce sa te temi! Te vei simți bine, voi avea grijă eu de asta. Și o poți invita si pe fata aia de care îți place!

Webmaster: Ce? Și mie nu-mi spui nimic Sebastian?

Sebastian: Tăceti! Nu vreau să vorbim despre asta!

Lucifer: Bine Sebastian.

Sebastian: Încă ceva... dacă e să facem o petrecere, aș vrea o casă mai stilata. Nu ma înțelegi greșit, dar-

Webmaster: Lasă asta în grija mea. Tu doar adu invitații.

Sebastian: Bine Webmaster! Sper sa fie o zi de naștere frumoasă.

Lucifer: Mă voi asigura de asta eu, băiete. Tu doar distrează-te.

      Și după o zi extenuantă de școală, sosi și petrecerea. Sebastian veni cu toți copii spre casă...

Sebastian: Sper că ai pregătit casa, Webmaster!

   Când au ajuns, în locul vechii locuințe abia locuibile, era un imens conac unduit de lumini și sculpturi magnifice.

Matrix: Ce casă minunată ai Sebi!

Dante: Wow! Cred că e cel mai mare conac pe care l-am vazut in orașul ăsta!

Webmaster: Bună seara si bine ați venit, vă invit înăuntru! Petrecerea e gata sa înceapă!

   Fiecare băiat a început să se simtă ca acasă la el, să bea si sa mănânce. Au facut concursuri de băutura... ce mai, era un haos total. Aproape nimeni nu mai era constient in jurul orei 2. Lui Sebastian i se făcu putin somn si se întinse deci pe canapea.

Melisa: Bună Sebastian. Pari trist, ai pățit ceva?

Sebastian: Nu, sunt doar foarte obosit. Am baut atâta cu băieții ca m-am amețit puțin. Tu ce faci?

Melisa: Bine. Țin sa îți fac complimente pentru mâncare, nu am mai gustat ceva așa de fin niciodată.

Sebastian: Fă-i complimente tatei. El a pregătit totul.

Melisa: Mama ta unde e?

Sebastian: Divorțata. Nu am idee.

Melisa: Îmi pare rău pentru tine...

Sebastian: Mie nu. Și așa nu ma iubea.

Melisa: Nu gândi așa. N-ai de unde sa știi.

Sebastian: Prietena ta, aia... unde e?

Melisa: Karla? Nu a putut veni.

Sebastian: Dar i-ai dat invitația?

Melisa: Da!

Sebastian: Păcat ca nu a putut veni. Mi-as fi dorit să o cunosc. Spune-mi, ei îi place de mine?

Melisa: Să nu te superi acum că îți spun adevarul, dar te urăște din toată inima. Mereu când iesim imi povestește cât de mult nu îi place de tine, ca ești așa popular, că toți te plac si ea e un nimeni.

Sebastian: Păcat... nu ma gândeam ca cineva sa ma urască.

Melisa: Dar nu te teme, eu voi fi aici pentru tine.

Sebastian: Da, sigur.

Karla: Să merg? Sa nu merg...să merg? E două... cred ca s-a terminat deja! De ce Melisa nu îmi trimite mesaje? Nici la telefon nu răspunde! Gata! Ma duc sa fac o plimbare nocturnă! Ce poate sa îmi facă?

   Și mergând ea așa, aude muzică din depărtare, dinspre o clădire înaltă. Poarta era deschisa încă. Karla se furisa până la una dintre ferestre și acolo îi văzură: Sebastian și Melisa, stateau pe canapea. Și mână ei era peste a lui.

Karla: Ce...naiba...

Dante: Ce faci scumpete? Vrei sa dansăm?

Karla: Lasă-ma bețivule!!!

Dante: Ce nesuferită! Auzi la ea! Bețiv!

   Karla se refugie în spatele grădinii lui. Nu era nimeni acolo și locul parea parasit, la fel ca sufletul ei. Se așeza pe o bancă și se gândea la tot. La sentimentele ei idioate pentru un tânăr ca Sebastian, la prietena ei Melisa, la care nu voia sa renunte din vina unui băiat. Poate și Sebastian o plăcea pe...

???: Da, poți veni sa mă iei? Petrecerea? A fost ok... ce pot spune. Are o casă frumoasa. Bine. Te aștept. Pa... pa, pa!

Karla se ridică de pe bancă încet încercând sa plece. Nu voia contact cu alte persoane.

???: O, bună! Nu te-am văzut acolo! Scuză-mă dacă te-am deranjat!

Karla: Nu, eu tocmai plecam...

???: Nu te supăra din vina mea... nu am fost atent, vorbeam cu mama. Așa ca te rog să nu-mi porți pică.

Karla: Frate ce tot are ăsta! Încerc sa plec și ăsta vrea sa converseze! Nu te teme, nu e vina ta. Nu îmi place petrecerea. De asta plec.Acum scuză-ma.

???: Dar nu ti-ai luat brățara de la petrecerea lui Sebastian!

Karla: Brățara? Nu... am nevoie...

???: Sigur ai fost invitată? Pentru ca nu te-am mai văzut până acum.

Karla: Dacă ești si tu un bețiv handicapat care vrea sa se dea la mine jur că te omor.
Nu. Nu am fost invitată...acum pot pleca, sau mai ai multe întrebări?

???: Atunci vrei sa fii invitata mea în seara asta?

Karla: Parcă venea cineva după tine sa te ia de la petrecere.

???: Poate a fost doar un truc?

Karla: Un truc pentru ce?

???: Pentru a vorbi cu o fată frumoasă ca tine.

Karla: Te-a pus Sebastian să faci asta? Vrea sa râdeți de mine?

???: Cine știe unde e el acum și ce face. Tot ce îmi atrage atenția acum ești tu...

Karla: Încetează cu replici de astea de agățat! Mă dezgusti!

???: Nu sunt beat.

Karla: Chiar nu ma interesează! Dacă sunt vulnerabilă acum, asta nu înseamnă ca sufăr după dragoste!

???: Dar eu nu am zis nimic. Lumina își va găsi mereu loc spre suprafață.

Karla: Ești un nesuferit! Lasă-mă!

   Si Karla ieși din curtea lui Sebastian odată pentru totdeauna. Prea mulți ciudați... poate nu a venit degeaba aici. A aflat niște lucruri, cu care va trăi până la finalul vieții...

Sebastian: O, ce urât! Tipa asta a adormit peste mine! Frate, ia-ți o cameră!... cât e ceasul? Și de ce e așa liniște? Hei, ce-i cu tipa aia? De ce aleargă așa la poartă? Seamănă cu cineva cunoscut.